15 mai, 2008

Copiii-sclavi, o plagă ruşinoasă a lumii moderne

de Adina Suteu (696 afisari, 2008-05-15) --> În ţările Americii de Sud, plantaţiile sunt ... Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) estimează că, la nivel mondial, există peste 350 milioane de muncitori minori Sunt supranumiţi "micii sclavi" şi sunt puşi să muncească în condiţii mizerabile, în profitul unor patroni fără scrupule. Semnalele de alarmă ale OIM se înteţesc. Din cele 350 milioane de copii obligaţi să lucreze, atât în ţările unde sărăcia lucie este la ea acasă, cât şi în cele aflate la polul bogăţiei, 17 milioane sunt supuşi unor forme de exploatare greu de conceput: subnutriţi, trag din greu cel puţin zece ore pe zi, fără nicio zi de "vacanţă", nu au acces la îngrijiri medicale sau la servicii sociale. "Sclavi" cu vârste cuprinse între cinci şi 15 ani pot fi întâlniţi în cele mai neaşteptate locuri: în mine de diamante sau cărbuni, sortând gunoaiele din munţi de deşeuri, pe plantaţiile de bumbac sau opiu, în faţa cuptoarelor de topit metale sau în reţelele de crimă organizată, obligaţi să fure, să cerşească ori să se prostitueze. Deseori sunt preferaţi adulţilor pentru că sunt mai disciplinaţi, acceptă orice gen de muncă, nu ştiu să-şi revendice drepturile şi nu "costă" mai nimic. Copiii din provinciile mai sărace ale Chinei sunt ... Asia şi America Latină deţin recordul Geografia fenomenului cuprinde zone extrem de vaste. Practic, nu există continent în care munca minorilor să nu fie exploatată. Zona Asia-Pacific deţine un procent-record de "mici sclavi", circa 60% din totalul mondial. Pe continentul indian, datele Băncii Mondiale şi ale UNICEF vorbesc despre aproximativ 56 milioane de copii-muncitori. În Pakistan sau Nepal, cazurile de familii care îşi vând copiii fabricanţilor manuali de covoare sunt la ordinea zilei. Ei încep să se deprindă cu această meserie încă de la patru ani, fapt ce le provoacă probleme de creştere şi boli respiratorii. La rândul său, organizaţia "Save the Children" denunţă situaţia a cel puţin 450.000 de fetiţe, cu vârste cuprinse între şase şi 14 ani, din statul indian Andhra Pradesh care muncesc pe plantaţiile de bumbac. Multinaţionalele închid ochii Numeroase societăţi, printre care Unilever, Bayer, Monsanto, Emergent Genetics, profită de pe urma muncii depuse de "micile sclave". La fel, în Africa subsahariană există un procent crescut de "copii-muncitori", în special în ţări precum Nigeria sau Sierra Leone. În Burkina Faso pot fi văzuţi minori de şapte-opt ani care muncesc zilnic, la 60 de metri adâncime, în mine de aur. În America Latină, cazurile de "copii-sclavi" sunt extrem de răspândite, un minor din şase fiind implicat. În zone mizere din ţări precum Brazilia, Bolivia sau Peru, mulţi dintre ei sunt forţaţi să muncească doar pentru a supravieţui. Pe la şase ani ştiu deja să mânuiască un cuţit special pentru tăierea trestiei de zahăr, în timp ce alţii sunt "angajaţi" în mine de cărbuni, la împins vagoane şi selecţionarea zăcămintelor. Expunerea la gazele toxice le poate provoca moartea sau, în cel mai bun gaz, grave maladii respiratorii. În Italia există 500.000 de copii-muncitori Cât priveşte continentul european, lucrurile sunt ceva mai nuanţate. În ţările cu economii în tranziţie din Europa de Est, afectate de o rată crescută a sărăciei, copiii muncesc pentru a-şi ajuta familia. 4% din cei cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani sunt activi. În ţările "bogate", mulţi copii provenind din rândul imigranţilor lucrează "la patron". Spre exemplu, în marile aglomerări urbane din Italia (ţară unde, conform datelor institutului IRES, există circa 500.000 de minori care muncesc), copiii "cu familie" pot fi folosiţi în spălătoriile de maşini sau la descărcarea mărfurilor în supermarketuri, iar cei "fără familie" ajung pe mâna traficanţilor de droguri ori sunt puşi să fure, să cerşească sau să se prostitueze. Date furnizate de organizaţia pentru apărarea drepturilor copiilor "Telefono Azzuro" arată că în Peninsulă cifra de afaceri anuală pentru reţelele de copii-cerşetori poate ajunge la un miliard de euro. Cât priveşte zonele rurale, "micii sclavi" muncesc "la negru" cot la cot cu adulţii prin diverse fabrici clandestine ori plantaţii. Recomandările OIM nu sunt luate în seamă Reglementările internaţionale referitoare la munca minorilor au debutat în 1919, când Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), prin Convenţia nr. 5, fixează vârsta de 14 ani ca prag minim pentru o activitate industrială. Mai târziu, prin Convenţia nr. 138 din 1973, aceeaşi OIM a stabilit că, indiferent de genul de activitate, este interzisă angajarea copiilor cu vârste mai mici de 15 ani. În 1989, Adunarea generală a ONU a aprobat Convenţia Internaţională a Drepturilor Copiilor care, pentru prima dată, introduce conceptul de copil ca şi subiect al unor drepturi. În 1999, Convenţia nr. 182 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii defineşte şi reglementează "Formele cele mai grave de exploatare a minorilor". Astfel, se interzice expunerea adolescenţilor cu vârste sub 18 ani la activităţi ce pot provoca "daune fizice, psihice şi sexuale", la fel cum se interzice folosirea minorilor în activităţi subterane, submarine, cele efectuate la mari înălţimi, într-un mediu poluat . Mecanic auto la vârsta când ar trebui să fie ... O metodă „corectoare" veche de când lumea: biciul Revoluţia industrială din Marea Britanie, ajunsă apoi în Franţa, aduce un număr crescut de copii angajaţi în fabrici, cum ar fi cele de prelucrare a bumbacului din nordul Angliei, filaturile franceze sau atelierele textile din SUA. Munca este foarte dură: mărturiile din epocă vorbesc despre pedepse inimaginabile aplicate copiilor. Una dintre ele, folosită în special în fabricile din Marea Britanie, era biciuirea atunci când ritmul de producţie scădea. Cu toate acestea, prin reglementarea "Factory Act" din 1853, a fost interzisă angajarea în industria textilă a copiilor mai mici de nouă ani şi a fost limitat timpul de muncă zilnic în funcţie de vârstă (10 ore pe zi pentru copiii cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, 12 ore pentru categoria 14-18 ani). În Europa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, vârsta minimă pentru angajare este de 9 ani în Italia, 10 ani în Danemarca, 12 ani în Germania şi Olanda şi 14 ani în Elveţia. Încovoiat de poveri de mic. Exploatarea copiilor e un fenomen ... China rămâne campioana „copiilor-sclavi" Numărul copiilor care muncesc în China nu este cunoscut cu exactitate, dar organizaţiile de apărare a drepturilor omului vorbesc de o cifră cuprinsă între cinci şi şase milioane. La sfârşitul anilor ’90, mai multe ONG-uri au raportat că în zone din împrejurimile Hong Kong-ului există o rată crescută de abandon şcolar, principala cauză fiind angajarea copiilor în întreprinderi specializate în export. Prins cu ocaua mică, un funcţionar al Ministerului Muncii a recunoscut atunci că problema "copiilor-muncitori" este una serioasă. Astfel, s-a descoperit că cele mai "productive" zone din acest punct de vedere sunt Sichuan, Hubei, Fujian şi Guangdong, în care copii cu vârste cuprinse între opt şi 16 ani muncesc de la 10 la 14 ore pe zi, contra unor sume derizorii. Rapoartele au mai vorbit de 45 de companii străine din zona Shenzhen, unde erau angajaţi adolescenţi care nu împliniseră 16 ani. Coşmarul jucăriilor Pe parcursul ultimilor ani, Organizaţia Internaţională a Muncii a primit numeroase mărturii despre copiii angajaţi în industria textilă şi în cea producătoare de jucării. 80% din jucăriile din întreaga lume sunt "made in China", Thailanda sau Indonezia, pentru producerea lor lucrând, câte 12 ore pe zi şi în condiţii greu de imaginat, copii cu vârste sub 14 ani. Cifre recente arată că SUA importă anual jucării din China în valoare de peste şase miliarde de dolari. În 1998, două fabrici, una din China, una din Indonezia, au luat foc, sute de fetiţe pierzându-şi viaţa în incendii. În SUA au fost organizate apoi campanii de boicotare a jucăriilor "made in China", sub numele de "Toycott". După cum s-a observat ulterior, acestea nu au avut nici pe departe urmările scontate. Salariat la doar nouă ani La sfârşitul lunii aprilie, 1.000 de copii chinezi cu vârste între nouă şi 16 ani, care munceau în uzine din Dongguan, Shenzhen şi Huizhou (provincia Canton), au fost "eliberaţi". Cotidianul "Nanfang Dushibao", citat de "Le Monde", a precizat că mare parte din economia provinciei se bazează pe export şi că la dezvoltarea acesteia contribuie în primul rând copiii. "Salariul" cel mai mic este de nouă centime pe oră, de care se "bucură" un "muncitor" de nouă ani. Scandaluri de acest gen izbucnesc în mod regulat în China, comentează "Le Monde", dar cea mai mare parte dintre "angajatori" rămân nepedepsiţi. Amploarea acestui fenomen de exploatare a copiilor, care reprezintă cea mai convenabilă "mână de lucru", este rezultatul unei colaborări strânse între autorităţile locale ale partidului comunist, "angajatori" şi poliţie. În iulie 2007, o altă întâmplare de acest gen a scandalizat opinia publică internaţională, când 570 de "mici sclavi" au fost descoperiţi muncind în condiţii abominabile în cărămidării din provincia Shanxi, din sud-vestul Beijingului. Închişi în dormitoare-cazarmă, păziţi de câini-lupi, "hrăniţi" cu doar câteva bucăţi de mămăligă pe zi, s-a descoperit că micuţii erau şi bătuţi dacă nu îşi făceau norma. Patronul unei astfel de cărămidării era fiul unui responsabil local al partidului comunist.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog