10 mai, 2008

Pact cu diavolul

Dumnezeu într-o zi se pare Că se plictisi de moarte Şi-nvită-n ograda-i mare Pe vecinul său din vale. Iar dracu-i onără cerinţa Şi venise la grătar. Adusese în desagă-i Un bidon de bere „blondă”. Şi mâncară Şi băură Şi glumiră împreună. La un semn … Când veni vremea … Tatăl Nostru cel Ceresc Îi ceru Satanei noastre Să aducă-o tablă mare Şi pe ea piese de şah. Se-apucară Făr’ de zi Şi făr’ de seară … Timpul se opri în loc. Plănuise Domnul Nostru Să îl bată pe Satan. Mai avea puţin; se pare Că era în avantaj. Dar te pui la joc cu dracu Şi-ai impresia că-i slab? O fi el mai mic şi negru Însă ştie el să joace Şi să-nvârtă piesele. Dumnezeul nostru care Ne fusese-n ofensivă, Nu ştiu cum şi-n ce condiţii Îşi pierduse „două turnuri”. Ei, de-acum, Se vede treabă, Că-ntre ei intervenise Acalmie şi-acceptare. Dumnezeu de-atunci se pare Că făcuse pact cu dracu.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog