10 mai, 2008

Salata ontologică (creaţie în 16 versete cu tâlc şi morală)

Versetul 1 – ideea „De mult se duse vorba: Bărbatu-i bucătar!” Reţeta – oul Versetul 2 Se ia două seminţe de adevăr, Se încearcă să se elimine învelişul inhibitor, Se pun într-o farfurie creativă, Se eliberează mintea de prejudecăţi Şi se începe a se zdrobii cele două seminţe Cu o baghetă fermecată Până se alege praful din ele. Versetul 3 Peste haosul produs se adaugă Două linguriţe de speranţă Şi se amestecă cu puterea cuvântului creator Şi cu puţină imaginaţie inovatoare, Până când din haos se obţine Un sos luminos ca o îngrămădire de idei. Versetul 4 Această compoziţie primordială Se amestecă cu forţă Şi putere divină. Versetul 5 Se presară un gram de fericire Şi-o picătură curată de iubire Apoi se mai amestecă un timp. Versetul 7 Peste ghiveciul obţinut Se presară după gust Şi după plac Gândire şi limbaj articulat. Versetul 8 Se amestecă aluatul Încet, cu ritm şi armonie, Cu o constanţă regulată. Versetul 9 Se ia aluatul edenic Şi se lasă la cald un timp istoric Nedefinit. I se dă posibilitatea de a exista Apoi se lasă aluatul acolo Să crească. Versetul 10 Atunci când v-a fi capabil Să aibă o minte raţională Şi coerentă, Să avem grijă să îl înzestrăm Cu câteva grame de curaj De-a fi el însuşi. Versetul 11 Apoi se modelează aluatul Cu grijă, Pentru a i se da Formă şi conţinut. Versetul 12 În cele din urmă I se şopteşte uşor la ureche: „Să fie”! Versetul 13 Atenţie! Întotdeauna se imprimă aluatului finit Personalitatea bucătarului După chipul şi asemănarea sa. Versetul 14 – găina „Însă după cum se ştie bine Doar unii bucătari Pot fi şi filosofi!” Versetul 15 – ghicitoare „Ce-a fost întâi?! Oul s-au găina!?” Versetul 16 – morala Lumea-i o plăcintă ontologică Creată de un bucătar priceput Pe care mulţi obişnuim Să-i spunem simplu: Dumnezeu.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog