30 mai, 2008

Visele şi cum ne fac pe noi să fim barbari

Poate cel mai bine ar fi să nu mai vorbim de vise. Dar visele sunt deja prea amestecate în viaţa noastră, încât nu le mai putem alunga nici măcar la modul cel mai elegant posibil din discursurile cotidiene, pe care le avem aproape în orice moment de pauză de cafea sau de o ţigare, la o bârfă cu colegii de serviciu sau cu vecinii ; aproape de nivelul cotidian ridicat de o altă mare boală a societăţii, şi anume horoscopul. De altfel înrudite, horoscopul şi visiele sunt dacă nu ceea ce ne îngreunează activitatea cotidiană, cu siguranţă ceea ce ne împiedică să ne ocupăm mai mult de propriile probleme reale legate de viitorul nostru. Dar eu nu am dorit neapărat să vorbesc despre acele vise de pacoste spirituală, ci de acele vise care au un rol de reglaj psihic şi mental în viaţa fiecărui individ care pretinde că este perfect integrabil în societatea actuală, societate care solicită, cel puţin din motive tehnice, foarte mult prin caracterul ei stresant phihicul, şi îndeosebi ceea ce se află, nu în interiorul, ci în structurile profunde ale psihicului. Nu este vorba de acele vise care ni le facem de viitor, ci de acelea care ne năcăjesc noapte de noapte, şi care dacă nu toate, în proporţie de cel puţin 25% din ele, pe care ni le mai putem aminti dimineaţa, ne marcheză pe parcursul întregii zile, ridicându-ne diverse întrebări de care nu ne putem despărţii, până nu găsim un răspuns care să ne mulţumească sau nu, sau care să ne alerteze şi alarmeze, dacă suntem mai superstiţioşi – iată unde se află legătura de rudeie între vise şi horoscop, cuvântul care le leagă fiind superstiţia. Intrebarea pe care încerc să o ridic din acest preambul este aceea care dacă nu mă frământă pe mine, cel puţin pe mulţi dintre noi conştientizat sau nu, ne apasă. Pot fi aceste vise ceea ce ne fac pe noi să fim mai barbari decât ceilalţi oameni de lângă noi? Eu sunt ferm convins că răspunsul este afimativ. Poate din motivul, cred eu din cel mai serios posibil, că visele afectează psihicul. Acest fenomen este dintotdeauna, dar nu a avut un accentuat efect negativ asupra omului ca în zilele noastre, în care stresul survine în acest caz din obiceiul prost al omului de a se preocupa de realitatea viitoare a visului său. Cel mai bine este să nu incriminăm visele ci omul, el este cel care face ca visele să fie vinovate de stresul provocat. Iată de unde reiese actul de barbarism al omului. El dă vina pe aproape orice încercând să se disculpe de fiecare dată uitând că el este cel care acţionează negativ. Aşadar vina nu este a fenomenului în sine, ci a omului, cel care declanşează fenomenul de stres. Dar să nu mai vorbim de fenomen fără să ştim în ce constă. Intâlnim deseori între semenii noştri ceea ce eu numesc discuţii inutile, pe care eu nu le suport în nici un chip, considerându-le ca fiind ceea ce generează probleme, neînţelegeri şi uneori duc la cele mai diverse acte de agresiune nu numai verbală, ci şi fizică în cazuri extreme. Fenomenul de care vorbeam este de aceeaşi factură. Lumea este agresivă cu propriul psihic, omul având impresia că el poate controla totul, însă el nu se poate controla pe sine. Visele sunt lăsate să ne controleze prin simplul fapt că acceptăm foarte greu că ele sunt activităţi nocturne ale psihicului şi acolo trebuie să rămână, în sensul că ele nu trebuie să se amestece în treburile cotidiene. Au dreptate unii că ele trebuie să ne preocupe, însă trebuie să preocupe propria persoană, ele fiind personale, ele trebuind să rămână pentru noi. Mulţi şi le înpărtăşesc celor apropiaţi, ceea ce este negativul în discuţie. Impărtăşirea viselor psihologii o numesc pozitivă deoarece poate reprezenta o descătuşare sau cu alte cuvinte o despovărare a ceea ce-i macină pe oameni după reamintirea visului. Oamenii se destăinuie. Nu este nimic rău în acest sens spun psihologii, însă eu cred că orice lucru, inclusiv acest fenomen, are şi efecte negative. Povestirea visului nu ar fi nimic agresiv la adresa psihicului nostru, ci fenomenul de a ridica întrebări inutile pe baza acestor vise. Acesta este fenomenul agresiv care provoacă stresul, cel care face din om un barbar al zilelor noastre. Omul tinde, aşa cum am văzut, să împărtăşească semenului ce crede el că ar însemna ceea ce a visat. Nu poate fi un fenomen negativ, nici nu trebuie să gândim astfel, fenomenul creând culoare discursive şi lărgirea domeniului de conversaţie între cei care şi-au epuizat subiectele de discuţie, inclusiv domeniul de bărfă. În ceea ce urmăresc eu contează ceea ce este negativ, din motivul nobil de a descoperii lucruri noi. Consider că împărtăşirea viselor ne poate afecta, cum ? anume prin problemele pe care ni le ridică discuţia cu un altul. De parcă nu ar fi îndeajuns faptul că ne ridicăm şi singuri numeroase proble cu referire la ce ar putea însemna visele noastre, mai apelăm şi la alte persoane pentru a ne îmbogăţii spaţiul de reflecţie inutil asupra viselor, creându-ne un univers artificial despre care noi credem că ar fi real deşi nu este. Ne umplem cunoştinţele cu lucruri care nu merită să ne preocupăm, ele fiind treaba unor specialişti psihologi care se preocupă în mod strict profesional de acest domeniu, anume importanţa viselor. Si mai grav este fenomenul acesta când la unii devin o obsesie, mergând mai departe de stres până la nebunie personală. Din această nebunie s-au născut şi interpretările viselor, mai exact din preocuparea prea acerbă a unor împătimiţi ai viselor. Visele astfel ajung să ne domine când normal ar trebui să le dominăm şi să le controlăm noi pe ele. Din acest motiv se crează noi realităţi. Specialiştii cred că visile sunt cele mai reale accţiuni ale omului, ele venind în conştiinţă din cea mai reală realitate a psihicului nostru, inconştoentul. Tocmai din acest motiv, fiind cele mai reale, visele nu mai necesită să li se dea nici un fel de interpretare, aceasta fiind inutilă. Realitatea în care trăim noi este una prefabricată, creată de noi, artificială, şi de aici omul tinde în contact cu visele sale să le interpreteze, pentru că nu mai înţelege realitatea reală, dacă putem spune aşa. Consecinţa imediată este faptul că dacă se aplică interpretare, automat preocuparea capătă accente cotidiene. Mai multe vise asemănătoare duc spre caracterul destinal al viselor, repetarea lor fiind ceea ce-i motivează pe oameni să creadă în ele, iar de aici nu mai este decât un pas pănă la superstiţie şi încrederea în horoscop. Preocuparea acerbă însă nu face decăt să apese asupra psihicului nostru până la a influenţa caracterul şi personalitatea. In concluzie aş dori să afirm deschis sentimentul că societatea noastră trăieşte în aceste compromisuri cu realitatea denaturând-o ilegal. Deasemenea să nu credem că potem trăi într-o societate perfectă, şi de aceea fenomenul este permis, însă nu trebuie să-i permitem expansiunea până la extremele pe care nici noi nu vom bănui unde ar putea să ducă. Totdeuna să punem răul în faţă. Ceea ce nu este doar un sfat în acest caz, ci este întâi de toate o avertizare. O altă constatare este şi faptul că astfel lumea prin comodizarea ei, prin conectarea la multi-diponibilităţi cotidiene de uşurare a confortului fizic, îşi uită flagrant de propriul psihic, devenind din ce în ce mai bolnav social şi mai agresiv psihic în social ; folosind o metaforă se poate spune că omul devine din nou un animal (cu confort) utilitar. De aceea închei prin a spune poate puţin exagerat, însă este o părere personală, că prin regresia la stadiul animalic, chiar şi la modul metaforic, dacă fizic nu mai este posibil având în spate o întreagă evoluţie separată de acest regn, ar putea fi văzută ca o întoarcere la barbarismul speciei noastre, dacă vedem în termenul de barbarism un stadiu primitiv de comportament social.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog