05 iunie, 2008

Camera ororilor

De-a lungul istoriei, fiinta umana a dat dovada de o uimitoare inventivitate in nascocirea celor mai sadice, mai inumane tehnici de executie, multa vreme doar sofisticate forme de tortura a celui condamnat sa treaca prematur in lumea dreptilor.
Retetarul letal Mai intai este administrat thiopentalul de sodiu, un barbituric ce serveste la sedarea condamnatului. Apoi vine randul bromurii de pancuroniu, care paralizeaza muschii si plamanii, blocand sistemul respirator, pentru ca, in cele din urma, sa treaca la actiune clorura de potasiu, care provoaca stopul cardiac. Fiecare dintre cele trei substante, in baza protocolului conceput in 1977 in Oklahoma de Jay Chapman, trebuie administrata in doze suficient de mari pentru a provoca moartea chiar si singura. Potrivit lui Dennis Geiser, profesor de medicina veterinara la Universitatea din Tennessee, utilizarea clorurii de potasiu si a bromurii de pancuroniu fara o anestezie adecvata genereaza chinuri atroce. Bromura de pancuroniu, Pavulon pe numele ei comercial, cea care induce un soi de moarte aparenta, paralizand muschii, lasa condamnatul perfect lucid, prizonier in propriul trup. Individul simte ca moare sufocat, dar se afla in imposibilitatea de a vorbi si a se misca; tortura ajunge la apogeu atunci cand condamnatului ii este injectata clorura de potasiu, menita a-i opri inima, dar care irita peretii vaselor de sange, dandu-i nefericitului senzatia ca arde de viu. Din spatele geamului, martorii la executie vad insa doar o persoana imobila, aparent inconstienta, cu o expresie senina pe chip. Condamnatul pare a aluneca, dupa un ultim suspin, intr-o moarte dulce, care nu ii provoaca vreun frison celui ce-l priveste murind. Ce va decide Curtea? Cata suferinta poate provoca actul de a se pune capat, chiar si in mod legal, vietii unui om? se intreaba acum judecatorii Curtii Supreme americane, al caror verdict este asteptat la sfarsitul lunii iulie a acestui an. Mix-ul pus la punct de Chapman are, in aparenta, toate „calitatile“ pentru a conduce la o moarte nedureroasa. Dar modul de administrare presupune competente pe care personalul inchisorilor adeseori nu le are, iar o eroare in realizarea injectiei ajunge sa transforme o moarte instantanee intr-o agonie monstruoasa. In Tennessee, acolo unde tehnica triplei injectii a fost introdusa pentru prima oara in 1977, avocatul unui condamnat aflat in asteptarea executiei a cerut tribunalului sa reexamineze efectele fiziologice ale celor trei substante introduse succesiv in venele victimei. Anestezisti si veterinari, specialisti in tehnici de „adormit“ animalele, cum se spune cu pudoare, au studiat pentru tribunal „cocktail“-ul folosit in 31 de state americane, iar ceea ce a urmat vorbeste de la sine: Ordinul american al Veterinarilor a interzis folosirea bromurii de pancuroniu la animale. Asadar, pentru a-l lichida pe condamnat, ar fi suficienta clorura de potasiu, dar chinurile prin care ar trece acesta ar fi inspaimantatoare, iar spectacolul, dezagreabil pentru public. Ar fi imposibil de privit, asa ca sensibilitatea electoratului ar putea fi lezata, cum s-a intamplat atunci cand un condamnat la scaunul electric in Florida, Jesse Tafero, s-a chinuit 24 de minute pana sa-si dea duhul, vomitand flacari pe gura. Si totusi, ceea ce este de neacceptat in cazul eutanasierii unui animal ramane perfect legal pentru cei in jur de 3.000 de barbati si femei aflati in anticamerele mortii din penitenciarele americane. „Se vede treaba ca valorez mai putin decat un animal“, a comentat detinutul Abdur Rahman. Nu exista pentru el alta optiune de a muri in Tennessee, chiar daca, in unele dintre cele 38 de state care din 1976 au reintrodus pedeapsa cu moartea, condamnatului ii este permis sa aleaga intre injectia mortala, scaunul electric, plutonul de executie si gazarea. Spectacolul mortii „Utilizarea bromurii de pancuroniu pentru paralizarea muschilor este inutila si poate echivala cu o cruzime dementiala“, este de parere si medicul Mark Heat, de la Columbia University, in opinia caruia „unica justificare pentru folosirea substantei este aceea de a-i scuti pe martorii la executie de spectacolul revoltator al mortii.“ In 1988, in Texas, lui Raymond Landry, calaul i-a scotocit cu acul prin vene timp de 45 de minute, imprastiind lichidul in toate partile si provocandu-i nefericitului doar o paralizie partiala, pentru ca venele acestuia erau prea fragile ca urmare a anilor de folosire a acelor hipodermice pentru droguri. Tot in Texas, Steve McCoy a avut o reactie atat de violenta la injectarea cu Pavulon, incat a reusit sa se elibereze din curelele de cauciuc, daramand masa de executie. Trei martori au lesinat de oroare. Celebru este si cazul lui Ricky Rector, executat din ratiuni electorale la ordinul lui Bill Clinton in Arkansas, condamnatul trebuind sa-i ajute pe infirmierii improvizati sa-i gaseasca o vena buna in brat, dupa cum celebra este executia, in Missouri, a lui Emmett Foster, pe care o doza gresita de otrava l-a facut sa se zvarcoleasca in spasme, in incercarea de a respira, timp de 18 minute inainte sa-i fie reintrodus acul intr-un picior si sa-i fie injectata o a doua doza de Pavulon. Placere si durere Cum ar putea fi oare omorat un om atat de rapid, incat nici un impuls dureros sa nu mai apuce sa-i ajunga la creier, provocandu-i suferinta? Nu prin decapitare, este cert. De fapt, orice metoda menita sa provoace moartea prin privarea creierului de sange oxigenat ar fi prea inceata, intrucat chiar si asa creierul ramane complet constient cel putin 5-10 secunde, iar instalarea decesului nu se produce mai repede de 4 minute. Dupa calculele oamenilor de stiinta, ar trebui gasita o modalitate de a distruge in totalitate creierul intr-o zecime de milisecunda. Un glonte folosit in acest scop ar trebui sa parcurga distanta de 15 cm din interiorul capului in 0,1 milisecunde, adica la viteza de 5.400 km/ora, similara cu viteza de impact a asteroizilor care vin in contact cu Pamantul. O asemenea performanta ar putea fi obtinuta si de o racheta Patriot; ca atare, daca amaratul ar putea fi cocotat pe suprafata unei stanci si apoi un astfel de proiectil i-ar fi lansat catre teasta orizontal, in masura in care lovitura ar fi directa, el nu ar simti nici o durere. O alta varianta ar fi detonarea unei incarcaturi de explozibil legata de capul condamnatului, dar, ca si cea anterioara, si aceasta executie poate fi cu greu luata in calcul. Buna parte din „umanismul“ unei executii vine din impactul pe care pedeapsa il are asupra executorului si a societatii in general, iar ideea de a face parte dintr-o societate care isi suie condamnatii pe stanci si trage in ei cu rachete sau le leaga explozibil de cap nu este prea usor de digerat. O forma de executie nu numai lipsita de durere, dar si nonviolenta ar putea fi introducerea unor canule in incheieturile bratelor condamnatului instalat confortabil intr-o cada cu apa calduta; combinata cu o perfuzie de morfina pentru contracararea senzatiilor de frig si de greata care insotesc pierderea sangelui, procedura i-ar permite condamnatului sa treaca euforic intr-un somn vesnic. Exista insa si aici un revers al medaliei. Daca executia furnizeaza placere, nu cumva menirea ei se pierde sau cel putin se diminueaza? Desi rolul „educativ“ al pedepsei capitale este la randu-i copios contestat, exista temeri ca o executie „prea placuta“ ar putea incuraja un anumit gen de persoane sa comita delicte capitale tocmai pentru a-si asigura o moarte „frumoasa“. Facts crima si pedeapsa In data de 18 decembrie 2007, la ora 11.45, ora New York-ului, Adunarea Generala a ONU a aprobat Rezolutia pentru moratoriul impotriva pedepsei cu moartea pe glob cu 104 voturi pentru, 54 impotriva si 29 de abtineri. La ora actuala, executiile capitale sunt in vigoare oficial in 51 de state, dintre care 11 apartin sistemului democratiilor liberale. Potrivit „contabilitatii“ tinute de organizatii umanitare precum Amnesty International sau Nessuno Tocchi Caino, in 27 dintre aceste tari, in anul 2006 au fost duse la indeplinire cel putin 5.628 de pedepse capitale. In fruntea macabrei liste se afla China, cu 5.000 de executii „oficiale“, 89% din totalul la nivel mondial. Urmeaza Iranul, cu 215 executii, Pakistanul – 82, Irakul cu cel putin 65, Statele Unite cu 53. Cat despre modalitatile de executie, acestea sunt dintre cele mai diferite, de la decapitare, lapidare, spanzurare, scaun electric, pana la amputarile unor membre si biciuirile practicate in tarile unde se afla in vigoare sharia islamica. In ograda proprie » In România, pedeapsa capitala, abolita de Constitutia de la 1866 si de cea din 23 februarie 1923, a fost reintrodusa de Constitutia din 1938, fiind mentinuta, prin lege speciala, si dupa 23 august 1944. » In perioada 1980-1989, au fost condamnate la moarte 57 de persoane. » Ultima executie din Romania a avut loc la 25 decembrie 1989. Acuzatia de genocid sub care au fost trimisi in judecata si condamnati Nicolae si Elena Ceausescu este cea mai grava din istoria regimului comunist. Sentinta a fost dusa la indeplinire imediat, de catre un pluton de executie improvizat, intr-o cazarma din Targoviste. » In timpul regimului Ceausescu, au fost pronuntate multe sentinte de condamnare la moarte pentru omor deosebit de grav, dar si pentru prejudicii aduse statului, punerea in pericol a sigurantei nationale si tradare. 104 sentinte au fost puse in aplicare. » La Penitenciarul Jilava aveau loc executiile detinutilor politici sau de drept comun. Aici, in noaptea de 26 noiembrie 1940, garda legionara a penitenciarului a executat 64 de persoane, printre care Mihail Moruzov – sef al Serviciului Secret, Gheorghe Argeseanu – fost prim-ministru, Victor Iamandi – fost ministru de Justitie, toti acuzati de moartea lui Corneliu Zelea Codreanu si a altor 13 legionari fruntasi ucisi in noiembrie 1938. Tot la Jilava, la 1 iunie 1946, maresalul Ion Antonescu a fost executat de regimul comunist. » „Echipa mortii“ era alcatuita din 6, 10 sau chiar 12 membri. Acestia primeau un incarcator cu cinci cartuse si trageau foc cu foc. » In 1971, Ion Ramaru, celebrul criminal in serie autohton, care a ucis patru femei si a mutilat alte zece, a fost condamnat si executat prin impuscare de un pluton format din trei ofiteri. » La Jilava, executiile aveau loc in aer liber, langa locul in care se afla in prezent groapa de gunoi a penitenciarului. La Rahova, pentru executii exista un poligon subteran, dezafectat la mijlocul anilor ’90, dupa renovarea inchisorii. » Prin Decretul Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, s-a hotarât trecerea la aplicarea sanctiunii de inchisoare pe viata, abolindu-se, astfel, pedeapsa capitala. » Ultimul condamnat la moarte in Romania regimului comunist (exceptand cuplul Ceausescu) a fost diplomatul Mircea Raceanu, director-adjunct al Directiei America de Nord din Ministerul Afacerilor Externe intre 1982 si 1989, acuzat de tradare si condamnat la 20 iulie 1989, de catre Tribunalul Militar Bucuresti. Sentinta nu a fost pusa in practica gratie interventiei presedintelui George Bush Sr. Dupa aproape un an de detentie, la 19 septembrie 1989, pedeapsa cu moartea i-a fost comutata lui Raceanu la 20 de ani de inchisoare. A fost eliberat la 23 decembrie 1989. In 1993, Tribunalul Militar Bucuresti a cerut insa reincarcerarea lui pana in 2009, pe motiv ca eliberarea n-ar fi avut temei legal. Raceanu fost achitat de Curtea Suprema la 23 octombrie 2000 si decorat de Ion Iliescu in februarie 2002. Tehnologia mortii Crucificarea Victima este tintuita de o cruce sau un stalp. Data aparitiei: 3000 i.Hr. tara de origine: Egipt Nr. de victime: 50.000 Moartea survine in: o zi » Exista o varietate nesfarsita de metode de crucificare folosite de-a lungul istoriei. Chiar si doar cu incheieturile mainilor legate de un par (crux simplex) si lasat sa te balabanesti, te puteai astepta la o asfixiere in doar cateva minute. Pe masura ce cutia toracica se extinde, plamanii se maresc pana aproape de capacitatea maxima, iar respiratia devine imposibila. Experimente ale medicului legist Frederick Zugibe au aratat ca simpla fixare a bratelor unui om ca pe o cruce traditionala nu provoaca asfixierea. Rastigniti in acest fel, subiectii erau lasati sa se chinuiasca groaznic timp de mai multe zile, pana mureau de deshidratare. In alte cazuri, picioarele le erau zdrobite cu ciocanul, moartea fiindu-le provocata de embolia grasa (fragmente din maduva osoasa intra in circuitul sanguin, cauzand un blocaj). LAPIDAREA Victima este ingropata partial si lovita cu pietre. Data aparitiei: preistorie tara de origine: necunoscuta Nr. de victime: peste 1 milion Moartea survine in: 15 minute » Teoretic, o piatra de mici dimensiuni, aruncata cu dexteritate de un brat vanjos, te poate izbi acolo unde craniul este cel mai moale, provocand o fractura a acestuia, urmata de o pierdere aproape imediata a cunostintei. Exista marturii cu privire la mita pe care familiile victimelor o dadeau calailor pentru a le grabi nefericitilor moartea. Scopul lapidarii rezida in insasi prelungirea agoniei. Pietrele folosite erau in general mici, o executie obisnuita durand intre 10 si 20 de minute. De obicei, moartea survenea ca efect al traumatismelor cranio-cerebrale, care provocau compresia cerebrala. Victimele erau ingropate pana la brau sau umeri, barbatii fiind in general lasati cu bratele afara. Ceea ce inseamna ca, in mod instinctiv, ei incercau sa-si apere capetele, asa ca erau necesare si mai multe lovituri pentru a le provoca sfarsitul. Spanzurarea Victima este suspendata de un lat petrecut in jurul gatului. Data aparitiei: 4000 i.Hr. tara de origine: necunoscuta Nr. de victime: peste 500.000 Moartea survine in: 4 minute » Cum i s-a intamplat fratelui vitreg al lui Saddam Hussein, Barzan al-Tikriti, o cadere indeajuns de lunga poate detasa capul de trup. Acest lucru se intampla insa numai atunci cand calaul calculeaza gresit lungimea funiei, dar are ca rezultat o moarte foarte rapida. O spanzurare cu cadere lunga eficient executata este urmatoarea in topul executiilor de „calitate“; odata ce sira spinarii a fost sectionata, moartea survine prin asfixiere. Sinuciderea prin spanzurare si executiile de moda veche cu „cadere scurta“ provoaca moartea prin strangulare: franghia exercita presiune asupra traheei si arterelor care duc catre creier, fapt ce cauzeaza inconstienta in 10 secunde (sau mai multe atunci cand streangul este incorect asezat). Martori oculari au povestit adeseori despre spanzurati „dansand“ in agonie, pe masura ce se asfixiau. Decapitarea Capul victimei este sectionat cu ajutorul unei lame. Data aparitiei: 1280 d.Hr. tara de origine: Anglia Nr. de victime: 45.000 Moartea survine in: 5 minute » Pe cat de oribila este, poate fi una dintre cele mai rapide si mai nedureroase moduri de a muri: asta in masura in care calaul este talentat, lama este suficient de bine ascutita, iar condamnatul „sta locului“. Lama ghilotinei (metoda de executie adoptata oficial de guvernul francez in 1792) cade cu 6,4 metri/secunda si reteaza capul in 20 de milisecunde. Cu carotida taiata, tensiunea arteriala se prabuseste, iar inconstienta se instaleaza in cateva secunde. In pofida acestui fapt, martori oculari au declarat despre capul lui Charlotte Corday, executata in Franta in 1793, ca exprima „o indignare fara echivoc“, atunci cand obrazul i-a fost palmuit de calau. In 1905, capul lui Henri Languille a fost capabil chiar sa raspunda cand numele i-a fost strigat, deschizand ochii si privind in directia corecta timp de aproape 20 de secunde. Scaunul electric Un curent electric de mare voltaj este trecut prin corpul victimei. Data aparitiei: 1890 tara de origine: Statele Unite Nr. de victime: 4.000 Moartea survine in: 1 minut » Aidoma ghilotinei, scaunul electric a fost introdus ca efect al perceperii lipsei de umanitate a spanzurarii. In teorie, un voltaj suficient de mare trecut prin creier si inima ar trebui sa provoace stopul cardiac aproape instantaneu. Un burete ud este menit a imbunatati conexiunea de la nivelul craniului, iar circuitul curentului electric este completat cu un contact plasat pe picior. Exista numeroase si celebre exemple de astfel de executii „carpacite“. Prima victima, William Kemmler, s-a chinuit 8 minute pana sa moara, iar mirosul de carne arsa a umplut incaperea. In 1893, William Taylor a supravietuit primei descarcari de electricitate, in urma careia generatorul a ars. Omul a fost tinut in viata cu morfina si cloroform pana cand aparatul a fost reparat si executia a putut fi reluata. Impuscarea Victima este impuscata de la mica distanta. Data aparitiei: 1608 tara de origine: Anglia Nr. de victime: 100.000 Moartea survine in: 3 minute » Plutoanele de executie sunt in general formate din 4-7 persoane, dotate cu munitie de calibrul 30. Uneori una dintre arme este in secret incarcata cu gloante oarbe, fapt ce reduce numarul gloantelor trase inspre inima victimei undeva la 3-6. socul hidrostatic al impactului poate sa provoace instantaneu inconstienta, iar moartea prin hipovolemie (micsorarea volumului sanguin) survine in cateva minute. Cand salva initiala nu cauzeaza inconstienta, unele plutoane fie „administreaza“ o a doua rafala, fie ii dau victimei lovitura de gratie lovind-o cu arma in ceafa. Unii pur si simplu asteapta ca osanditul sa sangereze pana moare, ceea ce poate dura 4 minute sau chiar mai mult. Daca gloantele rateaza inima si ating plamanii, victima are senzatia ca se ineaca in propriul sange. Injectia letala Un cocktail de trei substante este administrat intravenos. Data aparitiei: 1939 tara de origine: Germania Nr. de victime: 250.000 Moartea survine in: 7 minute » In Statele Unite, cocktail-ul letal a fost pus la punct in 1977 in Oklahoma si este o mixtura de thiopental de sodiu, bromura de pancuroniu si clorura de potasiu. Prima substanta anesteziaza detinutul in 10 secunde, a doua ii paralizeaza muschii si plamanii blocand respiratia, iar cea de-a treia ii provoaca stopul cardiac. Teoretic, moartea survine in 7 minute. La 2 mai 2006, in inchisoarea din Lucasville, Ohio, executia lui Joseph Clark a durat aproape 90 de minute. Examinand datele analizelor postmortem realizate pe probele de sange prelevate de la 49 de detinuti executati in Arizona, Georgia si Carolina de Nord si de Sud, cercetatorii de la Institutul Miller din cadrul Universitatii din Miami au descoperit ca in 43 dintre cazuri a fost folosita o doza de anestezic mai mica decat cea de care se face uz in interventiile chirurgicale.

2 comentarii:

  • Roderick says:
    6 iunie 2008, 02:07

    Mda...pedeapsa "capitală", barbarie indescriptibilă a idioţilor care n-au trecut suficient prin şcoală ( că despre ea vorbeam ieri).

    Vrei să omori un vinovat şi de fapt omori un om. De ce ? NU E NICIUN MOTIV CEL PUŢIN UMAN PENTRU ASTA, TOATE SUNT SUBUMANE. În lumea oamenilor dreptatea e de cele mai multe ori împărţită de maimuţe.

  • RADU - VASILE CHIALDA says:
    6 iunie 2008, 10:13

    Eu sunt de parere ca lumea aceasta in care traim este una de supravietuire si nu una in care sa primeze principiile de caritate umana.
    intrun fel este vorba de o selectie naturala si la noi oamenii, nu numai la animale. Pamantul acesta pe care locuim nu ne poate ajuta pe toti sa supravietuim in conditii optime, doar cei puternici si bine organizati pot rezista.
    Traim intro lume prea alerta cu o dezvoltare tehnica a uneltelor folosite iesita din comun. accidentele sunt firesti si fac parte din selectie - nu au fost in stare sa stapaneasca uneltele, de aceea au avut accident. nu ar trebui sa lasam invalizii sa mai sufere, asa ar gandi unii oamemeni.
    De ce nu s-ar gandi la fel si in cazul oamenilor condamnati la moarte, pentru care se aplica metoda eliminarii prin pedeapsa capitala, si astfel eliminarea din randul oamenilor.
    GREU DE SPUS

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog