22 iulie, 2008

Francmasoneria intre sacru si ocult

Încă din cea mai îndepărtată antichitate, constructorii şi în special, oamenii cu calităţi deosebite, constituiau un fel de aristocraţie în mijlocul altor corporaţii. În evul mediu, constructorii de catedrale şi de palate beneficiau din partea autorităţilor ecleziastice şi laice de numeroase privilegii constând în diverse scutiri de taxe, libertăţi sau tribunale speciale. De aici a apărut numele de francs-macons, care se traduce „zidari scutiţi“. Arhitectura era considerată un fel de „artă regală“ şi nu oricine se putea bucura de tainele ei. În Marea Britanie, ca în toate ţările europene, existau confrerii de constructori, de „francmasoni“, grupări bogate şi puternice care erau protejate de suverani. În anul 1646 ia naştere la Londra o societate care avea drept scop construirea unui Templu ideal al ştiinţelor, precum cel al lui Solomon, în care să fie oglindite perfecţiunea, imensitatea, infinitatea. Societatea a fost înfiinţată de către nişte teologi şi savanţi, care mai apoi aveau să se întrunească într-o „mare lojă“. „Fraţii“, aşa cum îşi spuneau membrii între ei, erau împărţiţi în trei grade: ucenic, calfă şi maistru. În Franţa, francmasoneria pătrunde prin 1730 şi cunoaşte rapid o mare dezvoltare. Sunt constituite numeroase loji care cereau investitura Marii Loji de la Londra. Un rol aparte în acest sens l-a avut Ramsay, născut în Scoţia, care este considerat drept părintele spiritual al Gradelor Înalte: „Cavaler al Templului“, „Mare ales Cavaler Kadosh“, „Mare Arhitect al Turnului Babel“ etc. El definea masoneria astfel: „o instituţie al cărei unic ţel este apropierea spiritelor şi a inimilor pentru a le face mai bune, precum şi formarea unei naţiuni spirituale unde, fără vreo abatere de la diversele îndatoriri cerute de deosebirile specifice dintre state, se va crea un popor nou, care, ţinând cont de acestea, le va întări prin legăturile virtuţii şi ale ştiinţei“. În 1773 are loc crearea „Marelui Orient“, unde se reunesc majoritatea lojilor aparţinând primului grad, în timp ce Gradele Înalte- masoneria scoţiană, se vor uni într-un „Consiliu Suprem“. La început, Revoluţia franceză a fost favorabilă masoneriei, de la care a luat vestita deviză „Libertate, Egalitate, Fraternitate“, dar, după o primă fază liberală, în vara anului 1792 apare o altă tendinţă revoluţionară, violentă şi anticreştină, care mai târziu va intra în conflict chiar cu papalitatea.  Templul masonic Masoneria nu are o putere centrală unică, „atelierele“ sau „lojile“ constituie grupuri care se administrează singure, formând în fiecare naţiune o federaţie condusă de o Mare Lojă, care la rândul lor sunt independente faţă de ale altor ţări. Alcătuirea Lojii, sau templul masonic, variază după rituri şi grade. Totuşi, trebuie să aibă întotdeauna o formă dreptunghiulară, intrarea e situată la Apus, iar jilţul Venerabilului la Răsărit, cu partea dreaptă spre Sud şi cu cea stângă spre Nord. Tavanul templului, în formă de boltă, reprezintă cerul înstelat, pentru că templul simbolizează cosmosul. Niciodată un mason nu va dezvălui dimensiunile unui templu, el fiind nevoit să răspundă: „Lungimea sa se întinde de la Apus la Răsărit, lăţimea de la Miazănoapte la Miazăzi, iar înălţimea de la Nadir la Zenit“.  Simbolurile masonice Triunghiul echilateral sau „Delta luminoasă“ simbolizează Divinitatea. În mijlocul triunghiului se află fie numele ebraic format din patru litere (Tetragrama) al lui Iehova, fie „ochiul divin“. În Lojă, triunghiul este plasat în partea de răsărit şi reprezintă Treimea divină sub toate formele sale: Trecutul, Prezentul şi Viitorul; Înţelepciunea, Forţa şi Frumuseţea; cele trei regnuri din natură- Naşterea, Viaţa şi Moartea; Lumina, Întunericul şi Timpul, care realizează echilibrul între principiile masculin şi feminin. Ochiul reprezintă Soarele, expresie vizibilă a Divinităţii, de la care emană Lumina şi Viaţa. Un alt simbol îl reprezintă cele două coloane (Jakin şi Boaz), care au fost concepute de Hiram, arhitectul Templului lui Solomon. Coloanele, una roşie şi una albă, corespund soarelui şi lunii, reprezentând opoziţia dintre principiile masculin şi feminin, activ şi pasiv, luminos şi întunecos. Steaua strălucitoare, cu litera G în centru, e simbolul acţiunii binefăcătoare. Litera G are cinci semnificaţii: Gravitate, Geometrie, Geniu, Gnosă, Generare. Mai poate fi şi atribuită Marelui Arhitect (G = God). Echerul şi compasul simbolizează, pe rând, acţiunea omului asupra materiei şi organizarea haosului, iar de cealaltă parte, măsoară cel mai mare sector de activitate ce poate fi atins de geniul uman. Compasul mai reprezintă şi cele două braţe apărute din punct, începutul oricărei manifestări cosmice. Steaua cu şase laturi sau „Pecetea lui Solomon“ este formată din suprapunerea a două triunghiuri. Triunghiul alb, cu vârful în jos, reprezintă Divinitatea- forţele evoluţiei. Triunghiul negru, opus şi complementar primului, simbolizează involuţia, forţele terestre şi omul. Piatra brută şi cea cubică reprezintă transformarea profanului în iniţiat. De aici derivă importanţa acordată simbolurilor ca Ciocanul şi Dalta, Perpendicularul şi Nivela, Rigla sau Pârghia, precum şi Mistria. De asemenea, există şi un alfabet masonic, în care literele sunt reprezentate prin linii şi puncte. Cum decurge un ritual? Un mason nu are voie să divulge niciodată ritualurile care se petrec în Templu. Totuşi, în ultima vreme s-au mai scurs ici-colo câte o informaţie, de care mulţi au profitat. La început, iniţiatul e introdus într-o încăpere retrasă, zugrăvită în negru; cu o masă, un scaun fără spătar şi o trusă de scris; pe masă se află un ulcior cu apă, pâine şi două cupe, una cu sulf, cealaltă cu sare; pe pereţi, o serie de simboluri enunţate mai sus. Candidatul e supus diferitelor operaţiuni succesive ale „alchimiei spirituale“; el retrăieşte cele trei etape principale ale procesului alchimic: întunericul, întrezărirea luminii şi strălucirea. Acest ritual simbolizează căutarea Eului profund care nu e altul decât însuşi sufletul uman, în linişte şi meditaţie. Candidatul e privat de obiectele sale, pentru ca fiinţa umană să fie adusă din nou la starea sa naturală şi pentru ca să nu influenţeze influxurile magice în care va fi aşezat adeptul. I se dezveleşte apoi partea stângă a pieptului (semn al loialităţii şi sincerităţii) şi piciorul drept (semn de umilinţă); i se scoate pantoful stâng (semn de respect) şi i se face un lanţ în jurul gâtului, reprezentând tot ceea ce-l mai leagă de lumea unde se află.  Jurământul După ce răspunde la cele trei întrebări (Ce-i datorează omul lui Dumnezeu? Ce-şi datorează omul lui însuşi? Ce datorează omul celorlalţi? ), candidatul depune jurământul în scris, pe o hârtie, căreia i se dă foc. În momentul în care neofitul „primeşte Lumina“ e socotit „iniţiat“ şi toţi Fraţii îşi îndreaptă vârful săbiilor către el, ca să atragă asupra lui forţele benefice.  Biserica este total împotriva masoneriei Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă. Părintele Sofian este de părere că masonii nu sunt deloc prieteni ai creştinilor, ba chiar sunt duşmanii lor. El spune că acum sute de ani, templele masonilor erau păgâne dar odată cu năvala creştinilor, acestea fie treceau la creştinism, fie erau dărâmate. „Acum însă aceste instituţii vor răul total al creştinilor, şi în primul rând este diavolul cu templele lui“. Despre acţiunile filantropice pe care le desfăşoară masoneria, părintele recunoaşte că ele fac şi bine, dar în acelaşi timp se întreabă „oare cât rău se ascunde în spatele acestui bine?“ Nu era om intelectual, începând cu Carol al II-lea, care să nu facă parte din această asociaţie, unde se susţineau. „Era o asociaţie ocultă, care, dacă dădea peste un om ce credeau ei că va creşte, îl luau sub tutela lor şi-i promovau până ajungea la capătul efortului. După aceea făcea ceea ce-i comanda această asociaţie, această francmasonerie. Nu-L înlocuiau pe Dumnezeu. De Iisus Hristos si de Maica Domnului vorbeau foarte frumos. Dar ei ajunseseră la convingerea că numai oamenii aceştia trebuie să ajungă la conducerea unei ţări, şi că trebuie promovaţi toţi acei buni din societate pe care-i cresc ei“, spune părintele Bejan. Un alt mare părinte, Calciu Dumitreasa este mult mai aspru: „Masoneria este o organizaţie demonică, care se închină lui Lucifer“.  Argumentele Bisericii Printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, Biserica condamnă masoneria încă din anul 1937. Principalele motive pentru care este condamnată, sunt următoarele: 1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnân-du-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. 2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă. 3. Din raţionalismul şi naturalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, care conduc în cele din urmă spre materialism şi oportunism. 4. În lojile francmasone, evreii şi creştinii sunt consideraţi egali în gândire, iar Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii. 5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Prin acesta, francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci şi creştinismului. 6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinii sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. 7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă, pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii. Biserica le va refuza tuturor masonilor, la moarte, slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-i va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojelor. Sf. Sinod, acompaniat de toate corporaţiile bisericeşti, se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte.  Pericolul mason Despre pericolul reprezentat de francmasonerie, marele filozof român Petre Ţuţea spunea: „Francmasoneria doreşte puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religioşi, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe duşmani îi anulează social. Au o structură supranaţională, deci sunt antinaturali.“ În probarea acestui argument, vine chiar Sfânta Scriptură care ne învaţă: „Mai întâi căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu, căci după aceea toate vi se vor adăuga vouă.“

3 comentarii:

  • Niget says:
    25 aprilie 2010, 12:50

    Foarte interesant...

    Poate ca inainte de toate ar trebui intrebat Preafericitul Daniel, daca poate impaca prezenta lui in loja cu functia actuala in BOR. Informatia are sursa foarte sigura!!!!

    N-am fost in vre-un ritual masonic, pentru a ma putea pronunta, dar din cati masoni cunosc, procentul celor care sunt cu adevarat in spiritul ideilor despre care vorbesc este egal cu cel al preotilor care sunt cu adevarat exponenti a ceea ce vorbesc.

    Poate ca intr-o zi omul citind Biblia va intelege ca Dumnezeu este Dumnezeu, iar cel care a facut lumea in care traim este doar Lucifer, iar cel care a defaimat acest lucru, detronandu-l pe Lucifer din pretinsa functie de Dumnezeu, la care cei care respecta Vechiul Testament au aplecat credinta lor, a fost Ahriman numit si diavolul. Daca veti cauta cuvantul diavol veti gasi ca este tradus ca defaimatorul.

    Am fost invatati sa credem ca lumina este buna iar intunericul rau, pentru ca asa s-a dorit, dar de fapt ele sunt doar cele doua forte, cei doi serpi pe care-i puteti vedea atat pe caduceul lui Mercur cat si pe toiagul Patriarhului Ortodox al Romaniei. Cei doi serpi il tin pe om inlantuit intre patima - simbolizata de intuneric, placerile trupesti si Ahriman si orgoliu - simbolizat de Lucifer. Sfera din capatul toiagului este stadiu Christic al fiintei noastre, la care suntem blocati sa ajungem doar de catre propriile limite pe care le impunem atat prin ratiune cat si pentru dragostea fata de planul fizic. Amintiti-va ca Isus a spus de multe ori: "Si voi putei si chiar mai bine decat mine!" si incercati sa va responsabilizati, departe de orice orgoliu care ar putea deriva din Psalmul 81 versetul 6, deoarece limitele pe care vi le veti impune si lipsa credintei ca Dumnezeu este in voi vor duce la implinirea versetului 7 din acelasi psalm. (versetele le gasiti pe http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=81)

    Cu dorinta de a intelege cu sufletul deschis iubirea lui Dumnezeu cel adevarat,liber de orice dogma si organizatii obscure,
    Niget.

  • RaDu` says:
    19 octombrie 2010, 14:49

    As dori sa comentez comentariul lui Niget.
    "Poate ca intr-o zi omul citind Biblia va intelege ca Dumnezeu este Dumnezeu, iar cel care a facut lumea in care traim este doar Lucifer". Acest fragment din cele spuse de tine m-a socat putin. In mod paradoxal, tu afirmi ca suntem invatati sa vedem lucrurile intr-un anumit fel dar tot tu esti cel care incearca sa-si impuna propria credinta. Daca tu crezi in ceva, nu trebuie sa ii obligi si pe ceilalti sa faca acelasi lucru, pentru ca, in acest context, te-ai condamnat singur...stii cum se zice:" ti-ai furat singur caciula". Felul in care ai afirmat cine crezi tu ca este creatorul si binefacatorul si maritul si blah, ma obliga sa-ti accept parerea, iar eu nu vreau sa fac asta, si probabil nici altii nu vor, doar ca ei nu isi pun un semn de intrebare.

  • Radu Vasile Chialda says:
    19 octombrie 2010, 18:01

    oameni buni... lumea trebuie si este necesar sa creada in ceva superior ei... dar dincolo de orice intelegere ramane ceva inaccesibil ratiunii umane... iar pentru simplu fapt ca foarte putini acced la aceasta neintelegere transformando in propria interpretare in ceva propriu, se ajunge la depasirea sacrului, la extragerea lui din pandora, iar astfel se nasc numeroasele conflicte intelectuale si spirituale... se nasc secrete care se tin cu sfintenie... mai de parte urmeaza divulgarea secretelor, iar odata cu aflarea unor adevaruri initial inaccesibile, greu de patruns, sau daca sunt patrunse, sunt gresit interpretate, se nasc ereziile, mitologiile si toate formele oculte...
    si atunci ce facem... participam la ele sau nici nu vrem sa azim de ele?...

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog