15 octombrie, 2008

Avrigul din noi

Noi suntem cei ce-nfăptuim Avrigul  Şi tot ce-nfăptuieşte-Avrigul suntem noi,
Strămoşilor, le-a fost el tot câştigul,  Să nu le întinăm obrazul cu noroi! Iar de ni teama că Avrigul nostru piere Şi că urmaşii n-or avea unde trăi,  Să-l mai scutim de tainul de oţel şi fiere  Cu care-l adăpăm în fiecare zi! Ne moare-Avrigul şi cu el murim şi noi  Şi nu avem urmaşi să-l învieze  Căci pare-se, nu se mai nasc eroi  Destinul nostru-ntunecat să-nsenineze. Dar nu lăsaţi Avrigul să sucombe  În inimi mult prea pline de "prezent"  Din ale sufletelor noastre catacombe  Să fim încrezători că încă nu-i absent. Şi să nu credeţi nici că Lazăr a murit, Căci el trăieşte-n fiecare dintre noi,  Din groapa-ntunecoasă s-a ivit  Să ne înveţe-n slova-i veche, tâlcuri noi. Îndepărtaţi deci, rogu-vă, dintre voi frigul, Lăsaţi deoparte rele şi nevoi  Şi hai, cu toţii să-nviem Avrigul,  Avrigul Sfânt, Avrigul cel din noi. Pr. Vasile Gafton

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog