20 noiembrie, 2008

COLUMBIANĂ CU LAPTE

de Radu Vasile Chialda Se-opreşte pe buza cărnoasă de jos Un strop maroniu De cafea columbiană parfumată Cu lapte. Cu limba-ţi nesătulă De-ambrozie dulceagă, Cauţi tremurând scoţând-o din gură Să prinzi picătura de drog. Dar stropul fierbinte, Ce ţi-a scăpat din ceaşcă Lăsându-i liberă voinţa, Se-avântă cucerind bărbia-ţi rotunjită. Mai mult de-a linge în zadar Căutând spre colţul gurii Ultima scăpare de miere, Limba-ţi sălbatică nu poate. Iar clipa împlinirii plăcerii Se-amână-n căutarea fericirii, Tableta inimii active-i diluată Cu lapte.

1 comentarii:

  • Roderick says:
    22 noiembrie 2008, 01:09

    Faină ultima strofă.
    Laptele copilăriei ne bîntuie întreaga existenţă terestră, pentru că NU PUTEM EVOLUA plecînd de la această stare. Rămînem copii. Viaţa de aici e un "dead end",pentru că se sfîrşeşte cu "death". Poate e doar un capriciu al existenţei noastre cosmice - după cum marile fluvii au braţe moarte. Dincolo ne vom regăsi eterna curgere.

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog