25 ianuarie, 2009

Descoperirea Aurorei a făcut înconjurul lumii

Tânăra fizician, desemnată de Cotidianul Omul Anului, a descoperit, în premieră mondială, o fărâmă lipsă din Univers

începutul lunii mai, Aurora Simionescu, în vârstă de 24 de ani, doctorand la Institutul ,,Max-Planck’’ din Germania, a făcut parte dintr-o echipă de astrofizicieni de la institutul german şi de la alte două institute olandeze care a detectat în premieră mondială un fragment din masa de “materie obişnuită” din univers încă necunoscută oamenilor.   România a aflat despre descoperirea ei din presa ştiinţifică internaţională: atât revistele de specialitate, ca ,,Astronomy’’ şi ,,Astronomy Now’’, cât şi media generaliste, de la Fox News şi CBC la ,,Der Spiegel’’ şi ,,USA Today’’, au anunţat descoperirea româncei. Contactată atunci de Cotidianul, tânăra a spus că s-ar întoarce în ţară numai când vor fi pompate fonduri serioase în cercetare.   Cercetătoarea s-a născut în Brăila, unde a făcut şi liceul.  Publicitate     După faze naţionale la olimpiadele de fizică şi sesiuni de comunicare, ea a primit, în clasa a XI-a, o bursă de un an în Statele Unite ale Americii. Prilej pentru ca rezultatele ei să intre într-o bază de date internaţională şi să fie apreciate de Universitatea Internaţională Bremen, unde a ajuns să facă trei ani de licenţă (“bachelor”).   “Am primit materiale de la această universitate, m-am înscris, am primit şi o bursă de la ei. Mi-au acoperit taxa de şcolarizare şi costurile pentru cămin”, spune Aurora.   Tânăra şi-a ales dublă specializare: fizică, pe de o parte, şi ştiinţele pământului şi astrofizică, pe de altă parte, nimerind în a doua promoţie a restrânsei universităţi, ceea ce i-a permis o relaţie mai apropiată cu profesorii. La prima specializare erau doar 12 studenţi înscrişi, la a doua, în jur de zece. “Bineînţeles că atunci e o relaţie cu totul altfel cu profesorii decât ne imaginăm la o facultate mai mare, cum ar fi Politehnica din Bucureşti. E foarte uşor să-ţi cunoşti profesorii.” Tocmai de aceea crede ea că a fost recomandată, după absolvirea din 2005, de decanul din Bremen, fost director al Institutului ,,Max-Planck’’, pentru un doctorat la marele institut german. “La câţiva elevi care eram, nici nu a fost relativ foarte greu”, spune ea cu modestie.   Aurora Simionescu a fost admisă direct la doctorat. “Neavând un master, a trebuit să dau nişte examene la Universitatea din München pentru a fi admisă în mod oficial de către ei ca doctorand. Cercetarea o fac la institut, dar ei nu au autoritatea academică de a conferi gradul de doctor. După această cercetare voi scrie o teză de doctorat, pe care o voi preda universităţii, iar profesorii de la universitate o vor evalua.” De altfel, premiera la care a participat în primăvară este parte a tezei de doctorat pe care urma să o prezinte Universităţii din München şi pe care o va realiza în colaborare cu un coleg olandez, Norbert Werner, coordonator al studiului, publicat de altfel în revista americană ,,Astronomy and Astrophysics Letters’’.   Ideea din spatele descoperirii i-a venit chiar tinerei românce, în vara anului trecut, într-o dicuţie cu colegii de cercetare, apoi a fost dată în primire telescopului XMM-Newton, cu raze X, al Agenţiei Spaţiale Europene. Aurora Simionescu a explicat pentru Cotidianul importanţa acestei descoperiri. Universul este compus 95% din substanţe cu compoziţie încă necunoscută: materie întunecată (21%) şi energie întunecată (75%). Restul, circa 4-5%, este format din aşa-numita “materie obişnuită”, barionică (protoni, neutroni etc.), din care suntem făcuţi şi noi, oamenii. “Dar, dacă numărăm toate obiectele - de exemplu, stele, galaxii ş.a.m.d -, şi adunăm toate masele acestor obiecte, nu ajungem la aceste procente, ci la jumătate din ceea ce s-ar aştepta. Şi atunci întrebarea este: unde e restul?”.   “Teoriile de până acum preziceau că acest rest se află în diferite filamente, de densitate foarte redusă, şi că densitatea din univers este dispusă într-un fel de pânză de păianjen, nodurile acestei pânze fiind clustere de galaxii, zone foarte populate, foarte dense şi conectate între ele de filamente.”   Echipa din care a făcut parte românca a detectat în premieră un asemenea filament, mai precis un “pod” de gaz cald şi foarte puţin dens ce leagă două grupuri de galaxii, Abell 222 şi Abell 223, aflate la o distanţă de aproximativ 2,3 miliarde de ani-lumină de Pământ. “Există foarte multe astfel de filamente care acoperă o suprafaţă mult mai mare decât nodurile, iar teoria era că barionii care ne lipsesc sunt în astfel de gaze.” Observaţia confirmă astfel teoriile anterioare şi dă cercetătorilor mai multă încredere în înţelegerea universului, precum şi posibilitatea dezvoltării de noi teorii, întăreşte doctoranda.  

Locul şi anul naşterii: Brăila, 1984   1998-2002: Colegiul “Murgoci” din Brăila. În clasa a XI-a este selectată dintre 11.000 de elevi pentru o bursă de studii de un an în SUA, la Colegiul “Deerfield Academy”, din Massachusetts. Aici obţine peste 90 de puncte din 100 posibile   2002-2005: Universitatea Internaţională Bremen, Germania   2005: doctorand la Institutul ,,Max-Planck’’, Garching, Germania. Teza sa de doctorat va fi redactată împreună cu un coleg din Olanda, Norbert Werner, coordonatorul studiului ce priveşte descoperirea materiei lipsă din univers, publicat în revista americană “Astronomy and Astrophysics Letters”   2008: citată pentru descoperirea ei din luna mai în publicaţii internaţionale precum ,,Der Spiegel’’, ,,Focus’’, ,,USA Today’’, ,,Astronomy Now’’, ,,Astronomy Report’’ sau pe site-urile space.com şi pe cele ale ale televiziunilor CBC şi Fox News.   Are ca hobby-uri dansul şi dezbaterile: “E extrem de fascinant, din multe motive: trebuie să gândeşti repede şi câteodată să susţii puncte de vedere care nu îţi aparţin”.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog