28 ianuarie, 2009

Jackson Pollock AR FI ÎMPLINIT ASTĂZI 97 DE ANI

Jackson Pollock (*28 ianuarie 1912, Cody, Wyoming - †11 august 1956, Springs-East Hampton, New York) a fost un cunoscut pictor american, unul din exponenţii majori ai expresionismului abstract.

Biografie Jackson Pollock s-a născut ca ultimul din cinci fraţi, tatăl, Leroy - zis Roy - exercita diverse meserii mutându-se dintr-o localitate în alta, mama - Stella May McClure - o femeie autoritară şi exigentă, îşi răsfăţa copiii, în special pe cel mai mic. În aceste condiţii, Jackson are o tinereţe dificilă, condiţionată de un caracter nevrotic introvertit cu explozii colerice violente, din care cauză este exclus de mai multe ori din şcolile frecventate. Găseşte un refugiu în teosofia mistică propagată de Jiddu Krishnamurti, după care la fericire se poate ajunge doar prin descoperirea conştiinţei de sine, doctrină care avea să-i influenţeze întreaga dezvoltare artistică. În anul 1930 se stabileşte la New York, în Greenwich Village, şi se înscrie la "Art Students' League" ("Liga studenţilor în artă"), frecventând atelierul pictorului Thomas Hart Benton. Primele tablouri ale lui Pollock reprezintă peisaje din natura americană şi sunt orientate la stilul naturalist al lui Benton. Mai târziu se simte influenţa picturii murale mexicane (muralismo: José Clemente Orozco, David Alfaro Siquieros) şi a lui Albert Rider, realizând tablouri vaste cu teme mitologice şi totemistice din cultura indienilor americani. În 1935 face o criză depresivă şi caută refugiul în alcool. Reuşeşte să se vindece şi lucrează pentru "Federal Arts Project" instituit de "Works Progress Administration" (WPA). În 1938 este însă concediat datorită abuzului de alcool şi este internat în spitalul White Plains, unde rămâne timp de patru luni. După ieşirea din clinică, face un tratament psihanalitic, care nu reuşeşte să-l vindece de alcoolism, în schimb îl convinge să-şi învingă inhibiţia din planul comunicaţiei verbale, exprimându-şi stările inconştiente de anxietate cu o lungă serie de desene suprarealiste. Se împrieteneşte cu John Graham, director la "Metropolitan Museum of Art" din New York, care îi prezintă pe pictoriţa Lee Krasner, evreică de origine rusă, crescută în Brooklyn. Între ei se dezvoltă o relaţie amoroasă şi Lee îl introduce în mediul artistic din New York, unde pictura lui Pollock începe să devină cunoscută şi apreciată.   Stenographic Figure, 1943 Suportul figurativ devine tot mai îndepărtat şi abordarea tot mai spontană. Cunoştinţa cu Peggy Guggenheim (1943), cunoscuta colecţionară de artă, care îi va organiza prima expoziţie personală la galeria sa "The Art of This Century" şi în continuare alte trei în anii 1943-1947, precum şi întâlnirile cu Robert Motherwell şi Harold Rosenberg, care îl atrag în cercul revistei Possibilities, au o mare importanţă pentru cariera artistului. Tabloul Stenographic Figure (1943), expus prima dată de Peggy Guggenheim, se bucură de un imens succes. În anul 1945 se căsătoreşte cu Lee Krasner şi se stabileşte în Long Island. Din anul 1950 reîncepe consumul excesiv de alcool, fapt care se resimte în producţia sa artistică. În seara zilei de 11 august 1956 suferă un accident de circulaţie şi moare pe loc, catapultat de la volanul automobilului în trunchiul unui arbore.

Opera artistică   Cathedral, 1947 După îndelungate căutări, de la pictura naturalist-figurativă până la suprarealism, din anul 1946 începe perioada sa de creaţie cu adevărat novatoare, cînd se rupe complet de suportul figurativ, de poetica reprezentării. E şi perioada inovaţiilor tehnice, aşternând culoarea prin picurare, prin scurgere (drip paintings). Cu această tehnică de action painting sau "pictură gestuală" creează structuri coloristice complexe, conglomerate una într-alta, ca în "Cathedral" (1947). Lui Pollock i se datorează în cea mai mare parte demarajul unei picturi americane eliberate de modelele europene, deşi, fireşte, se pot găsi filiaţiile sale într-o serie de demersuri ale suprarealismului, dadaismului şi abstracţionismului liric. Pollock împinge însă până la limită consecinţele unor tentative de a desprinde emoţia de orice aluzie metaforică şi de a lăsa impulsul creator să se declanşeze fără constrâmgere şi fără nicio obligaţie explicativă. Într-adevăr, important este momentul creaţiei, moment exploziv ce epuizează nevoia de expresie şi comunicare. Pentru că, practic, pânzele lui Pollock se păstrează surprinzător de elocvent, ca opere finite, în cadrele picturii autentice. Traiectele de culoare, care se întretaie într-o ameţitoare mişcare spaţială, angajează relaţii armonice, iar suprafaţa se dovedeşte compusă cu multă rigoare.

Faptul că opera de artă, recuperată şi expusă, e conservată, nu este decât un act reflex, expresia unei atitudini tradiţionale faţă de artă şi, din acest punct de vedere, nu intră în contradicţie cu sensul creaţiei.

1 comentarii:

  • catalin says:
    28 ianuarie 2009, 12:50

    interesant, a fost un pictor celebru.Dumnezeu sal ierte!

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog