30 ianuarie, 2009

APĂ PENTRU CEI MULŢI - "QUO VADIS"

Câţi dintre noi nu au încercat mai întâi să afle, fascinaţi de ceea ce reprezintă „Science Fiction”, ce se află dincolo de norii şi de atmosfera Pământului, sau ce se află dincolo de Sistemul Solar şi Calea Lactee? Majoritatea, poate cu foarte mici excepţii, suntem cu atât mai atraşi de canalele informative dinspre N.A.S.A. şi cercetători, aşteptând cu nerăbdare să ni se confirme descoperirea apei pe Marte şi în consecinţă a posibilităţii vieţii pe această planetă, cu cât pe planeta noastră nu se poate pune problema lipsei de apă, indiferent de forma ei, uscatul, cu alte cuvinte: locuibilul, fiind minoritar ca suprafaţă în raport cu Oceanul Planetar. Şi mai mult decât atât, cu mici excepţii în care omul a investit în tehnologie pentru a putea valorifica apa sărată a mărilor, „apa potabilă” sau „apa de băut” se află pe teritoriul locuibilului, acolo unde omul are mai mult acces la sursă de apă bună de băut şi unde omul nu întâmpină probleme locomotorii şi de habitat, acolo de unde apa este cel mai facil de procurat. 
Însă foarte puţini îşi dau seama că tocmai aici este problema majoră a Apei. Iată că vorbim de o problemă. Dar parcă am stabilit mai sus că pe Pământ, unde am găsit noi oamenii condiţii propice dezvoltării şi pe care o dominăm, nu se poate pune problema lipsei de apă? Ce nume frumoase am găsit noi pentru planeta pe care trăim! Pentru că noi locuim uscatul şi nu Oceanul Planetar avem pentru planeta noastră denumirea „Pământ”, termen care defineşte într-adevăr uscatul, cel ce trebuie lucrat, cel ce trebui udat, cel ce trebuie ocupat, cel ce trebuie locuit, cel ce trebuie cucerit şi de ce nu cea mai mare avuţia cea mai de preţ a omului, pentru că pentru el s-au luptat şi au murit mulţi dintre noi. Avem de asemenea pentru planeta noastră numele „Terra”, termen de origine latină folosit mai mult pentru o planetă Pământ ca o planetă vie, o planetă locuită. Iar pentru că oamenii sunt poeţi, avem pentru planeta noastră o metaforă extraordinară, o numim „Planeta Albastră”, aşa de frumos spus „planetă a apelor”. Făcând corelaţie simplă între aceste denumiri am putea, din nenumărate sensuri, să spunem că trăim pe o planetă pe care noi oamenii în mod particular o locuim şi îi folosim resursele necesare vieţii, în mod general, pentru că fără apă nu putem trăii, folosim apa din habitatul nostru natural ca materie esenţială, ca sursă primordială a vieţii, însă în mod specific şi poate în mod universal aprioric, ar trebui să ne pese foarte mult de sursele de apă ale acestei planete albastre, nu pentru că avem în alcătuirea noastră, în structurile fundamentale, apă în proporţie de aproximativ 80%, mai mult pentru că sursele noastre de apă nu se află în Oceanul Planetar, ci pe uscat.
Suprapopularea şi explozia demografică, efecte ale bunăstării pe termen lung, al unei relative stabilităţi mondiale în ceea ce priveşte accidente precum: războiul ca exterminare şi decimare sau boala fără leac şi vindecare ca fragilitate şi lipsă de imunitate, efecte ale unei tehnicităţii din ce în ce mai evoluate, în stare să înlocuiască omul în principalele lui activităţi, definesc sensurile viitorului apei pe Pământ. De ce? Pentru că, în ceea ce priveşte consumul şi reciclarea, dacă problema hranei: procurarea, pregătirea, forma, cantitatea, aspectul şi calitatea ei sunt aspecte de care omul este strict legat însă nu în măsura în care apa îi este vitală, atunci, în ceea ce priveşte apa, despre care putem spune că în lipsa ei nu ar exista viaţă, aceasta, în calitate de „apă bună de băut” ar fi în pericol de aşi seca izvoarele.
Peste şase miliarde de oameni care locuiesc pe suprafaţa Pământului sunt dependenţi de apă. Eu aş spune că cel mai puternic drog este apa. Dacă formulele chimice ale stupefiantelor sunt într-o oarecare măsură extrem de complicate, formula apei (H2O), deşi este la o simplă vedere foarte simplă, provoacă o dependenţă inimaginabil de mare. Dependenţa de apă are efecte mult mai grave asupra corpului uman. Dacă din dependenţa de celelalte stupefiante mai putem ieşi prin tratamente şi autoreglări, dependenţa de apă nu are nevoie de aşa ceva. Poate apa este singurul drog de care avem nevoie. Da şi medicamentele sunt clasate în marea lor majoritate în categoria stupefiantelor dacă sunt consumate în exces, însă dacă acestea sunt folosite pentru a menţine viaţa doar în anumite situaţii, apa este singurul medicament care trebuie folosit constant pentru ca viaţa noastră să nu aibă de suferit. Suntem dependenţi de apă aşa cum Pământul are nevoie de forţa magnetică proprie şi cea exercitată de Soare. Peste şase miliarde de oameni sunt dependenţi de apă. Vorbim despre drogul cel mai întrebuinţat, despre cel mai vital drog, fără de care omul nu ar supravieţui. 
Să ne mai punem întrebarea: de unde ne poate servii planeta aceasta pe toţi cu aceiaşi cantitate de apă de care avem nevoie? Sunt oameni care ajung foarte greu să obţină acest medicament vital. Sunt foarte mulţi care nu ştiu ce înseamnă apă potabilă, care nu ştiu ce înseamnă curăţenie prin spălare cu apă, ce înseamnă igiena cu apă, care nu ştiu ce rol are apa în viaţa lor. Îi va putea ţine Pământul mult timp de acum înainte pe aceşti oameni? Îi va mai ţine Pământul în viaţă pe aceştia? Umanitatea de care abuzează lumea noastră printr-un sistem de tipul We care, propune ca cei care se află în una din situaţiile de mai sus să beneficieze de apă şi de calităţile ei. Un profesor îmi spunea de curând că are un prieten misionar în slujba Bisericii Catolice în Africa, unde urmează un trib şi singurul lucru pe care îl poate face, pe lângă faptul că este lăsat să îi înveţe pe copii într-o şcoală improvizată, este să le construiască fântâni. Pentru acel trib o fântână este o minune de la divinitatea lor, nicidecum o utilitate aşa cum acceptăm noi, cei ce ne numim civilizaţi, într-o axiologie proprie în care viaţa este o valoare a apei.
Nu sunt un adept împătimit al ecologismului. De fapt un adeptul ecologismului poate cădea în două extreme: ori este excesiv de împătimit încât este capabil să îşi sacrifice bunăstarea, situaţia socială sau chiar integritatea morală, ori poate să fie un adept atât de paşnic încât îşi pierde calitatea de partizan şi rămâne neputincios. Ecologismul, printre a cărui principii întâlnim şi problema viitorului apei potabile, trebuie să fie o acţiune etică apriorică omului, tocmai prin conştiinţa unei „geneze” legate de existenţa apei, sau prin conştiinţa unei „structuri genetice” a corporalităţii noastre. Acţiunile ecologiste ar trebui să vină din sfera unei conştiinţe a vitalităţii şi forţei creatoare a apei.
Viitorul sursei de apă ar trebui să fie cel mai etic şi mai activ act al cercetărilor noastre. Sursa de apă de pe marte ar trebui să fie un act secundar. Important este să ne canalizăm cercetările asupra viitorului apei pe Pământ. Populaţia Pământului este în creştere continuă, oamenii au nevoie de apă pentru a trăii, dacă mai adăugăm faptul că nu numai oamenii, ci şi tehnologiile şi industriile lor au nevoie pentru întreţinere de apă, atunci care v-a fi viitorul surselor noastre de apă? 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog