18 februarie, 2009

CÂTEVA CUVINTE DESPRE moarte şi impermanenţă

A fost semănat cuvântul “Mâine” şi nu a mai răsărit. (arab) Foarte des se încarcă pe spinarea unei cămile bătrâne pielea uneia tinere. (arab) Moartea este mai aproape de noi ca pleoapa de ochi. (arab) Pregăteşte-te de moarte înainte de moarte. (arab) Viaţa celui care se teme de moarte este tot un fel de moarte. (armean) Mormântul este disponibil oricând şi se închide pentru totdeauna. (armean) Înainte de venirea noastră nimic nu-i lipsea lumii; după plecarea noastră nimic nu-i va lipsi. (indian) Moartea nu are gură să anunţe când vine. (japonez) Moartea este oaspetele fiecăruia. (persan) Moartea este o cămilă care se culcă pe pragul fiecărei case. (persan) “Noaptea va trece, se vor ivi zorile frumoase, va răsări soarele şi vor râde lotuşii”. Pe când se gândea astfel o albină într-o floare de lotus, o, ce nenorocire! un elefant călcă pe ea. (Appaya Dikşita) Bătrâneţea stă ameninţătoare ca o tigroaică, bolile se năpustesc asupra corpului ca nişte duşmani, viaţa se scurge ca apa dintr-un ulcior spart; şi totuşi lumea săvârşeşte fapte rele; iată ceva ciudat! (Bhartrhari) Corpul îi este gârbovit, mersul şovăielnic, dinţii au căzut vederea se stinge, surzenia creşte…, ai săi nu (mai) dau atenţie vorbelor sale, soţia nu-l (mai) ascultă: Vai de omul care îmbătrâneşte! Chiar şi fiul său se poartă duşmănos cu el! (Bhartrhari) Când cineva aude că s-a furat un lucru neînsemnat din casa vecinului, el pune o pază în locuinţa sa proprie; aşa se obişnuieşte. Dar de ce nu se teme lumea de zeul morţii, care zilnic răpeşte oameni când dintr-o casă când din alta? (Cilhana) Nimeni nu ştie ce i se va întâmpla mâine cutăruia sau cutăruia; de aceea cel cu minte să-şi facă treburile încă azi. (Carngadharapaddati) Încă înainte ca (omul) să-şi fi luat plata pentru cele înfăptuite, în timp ce mai este ocupat cu ceea ce încă nu este făcut şi în timp ce-şi caută de treburi pe câmp, în piaţă sau acasă, vine moartea şi-l ia. (Mahabharata) Asta s-a făcut, asta rămâne de făcut, asta iarăşi s-a făcut pe jumătate: în timp ce omul este preocupat astfel, vine moartea şi îl ia. (Mahabharata) Înainte de a ne fi pus la cale treburile, ne răpeşte moartea. (Mahabharata) Ce trebuie făcut mâine, fă azi; şi ceea ce trebuie făcut după-amiază fă-o dimineaţa; căci moartea nu se uită dacă ai terminat treaba sau nu. (Mahabharata) Ca şi cum cineva ar sta în drum şi ar grăi către o caravană în trecere: “Şi eu am să vă ajung din urmă”; tot astfel este sigur (pentru noi) drumul pe care au mers înaintea noastră părinţii şi strămoşii noştri. Cum ar putea să jelească cineva că-l urmează, de vreme ce nu poate evitat? (Ramayana) Ei, Bătrâneţe, chiar dacă nu ai aduce nici un neajuns, venirea ta tot reprezintă un necaz destul de mare! (Cecilius) Urmărindu-ne în fugă, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urmă (bătrâneţea). (Cicero) Bătrâneţea este o mutilare a corpului, care rămâne întreg: toate le are şi la toate lipseşte ceva. (Democritus) Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl poţi lăuda fără a greşi. (Dionysius) Moartea, exilul şi tot ce pare înfricoşător să-ţi fie în fiecare zi înaintea ochilor; dar mai ales moartea; şi atunci nu vei (mai) avea niciodată gânduri neînsemnate, nici nu vei dori prea tare ceva. (Epictetus) Nu există muritor care să fie sigur că va mai trăi a doua zi. (Euripides) Să-ţi închipui că fiecare zi ce-ţi răsare este ultima. (Horatius) Cine ştie dacă zeii de sus vor adăuga la totalul de azi, ziua de mâine! (Horatius) Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. Moartea pluteşte deasupra capului tău. Aşadar, cât mai trăieşti şi până poţi, fii om de bine. – sarcinile vieţii morale sunt atât de mari şi viaţa atât de scurtă, încât nu trebuie risipit timpul pe care-l avem la dispoziţie. (Marcus – Aurelius) Omule, ai fost cetăţean în această cetate mare; ce-ţi pasă dacă cinci ani sau trei? căci, după lege fiecare are o parte egală. Şi atunci ce-i de mirare(că te concediază din cetate nu vreun tiran sau vreun judecător nedrept, ci natura care te-a introdus? La fel ca şi cum l-ar concedia de pe scenă pe un actor cârmuitorul care l-a adus. – “Dar n-am jucat toate cele cinci acte, ci numai trei”. – Aşa-i; însă în viaţă cele trei acte sunt întreaga piesă. Căci sfârşitul îl hotărăşte acela care a fost cauza alcătuirii tale, iar acum este cauza desfacerii, tu însă nu eşti cauza nici uneia din ele. Pleacă, deci binevoitor; căci şi cel care te concediază este binevoitor. (Marcus Aurelius) Trebuie să ne grăbim nu numai fiindcă ne apropiem tot mai mult de moarte, ci şi din pricină că putinţa de a înţelege şi de a urmări lucrurile încetează devreme. (Marcus Aurelius) Toate sunt efemere, moarte demult. Unii mai sunt pomeniţi câtva timp, alţii au devenit legendari, alţii iarăşi au încetat de a mai exista şi-n legende. (Marcus Aurelius) Cu ce să comparăm/ A noastră viaţă-n lume?/ Cu barca ce plecat-a/ În zori şi-n urmă/ Nu lasă nici o dâră. (Manzei) Căzut-am pe gânduri în atelierul unui olar. – Îl vedeam apăsând pe pedală. Şi pregătind cu mişcări iuţi pentru toarta şi gâtul unui vas: picioare de cerşetori, cranii de – împăraţi. (Omar Khayyam) Adu-ţi aminte că eşti muritor. (Phocylides) Cei care sunt într-adevăr filozofi, se deprind cu gândul morţii, şi aceasta îi înspăimântă mai puţin decât pe ceilalţi oameni. (Plato) Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat. (Seneca) Nimic nu-ţi va ajuta atât de mult să fii moderat în toate lucrurile ca frecventa meditaţie asupra scurtimii vieţii şi asupra nesiguranţei acesteia; în tot ce faci, gândeşte-te la moarte. (Seneca) Oare nu vei avea grijă mai degrabă să arăţi tuturor că se caută lucruri de prisos cu mare pierdere de timp şi că mulţi şi-au petrecut viaţa adunând mijloace de trai ?…căci ei nu trăiesc, ci numai au de gând să trăiască. Pe toate le amână. (Seneca) Noi nu voim să trăim, nici să murim: ne stăpâneşte dezgustul de viaţă şi frica de moarte. (Seneca)  O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieţii noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă, făcând altceva. (Seneca)  Nu este sigur în ce loc te aşteaptă moartea: de aceea aşteapt-o tu pe ea în orice loc. (Seneca) Greşeşti, dacă crezi că numai pe mare limita dintre moarte şi viaţă este foarte redusă: în orice loc intervalul este deopotrivă de îngust. (Este adevărat că) moartea nu se arată pretutindeni atât de aproape: (dar) ea este pretutindeni (tot) atât de aproape. (Seneca) Noi murim în fiecare zi, căci în fiecare zi (ni) se ia o parte a vieţii; chiar când creştem, viaţa descreşte. (Seneca) Om fiind, să nu spui niciodată ce va fi mâine; iar când vezi pe cineva că-i fericit, să nu determini cât timp va fi aşa. Căci zborul unei muşte nu este atât de iute ca schimbarea în contrar. (Simonides) Fiecare clipă a vieţii este un pas către moarte. (Corneille) Cel care aşteaptă moartea moare de două ori. (Bulwer Lytton) Cei care sunt înmormântaţi aici grăiesc astfel către tineri şi bătrâni: “Ce sunteţi voi acum, asta am fost noi; ce suntem noi acum, asta veţi fi voi”. (Freidank) Saloanele mint, mormintele sunt sincere. Dar vai! morţii, aceşti reci povestitori ai istoriei, vorbesc în zadar mulţimii furioase care nu înţelege decât limbajul patimii dezlănţuite. (Heinrich Heine) Moartea are gustul de ţărână iar spaima, gustul de venin. (José Gorostiza) Un lucru îl putem vedea clar şi plastic numai dacă are umbre şi penumbre: moartea este umbra care dă plasticitate vieţii. (Lucian Blaga) Ce orizonturi se deschid în faţa celui care, în sfârşit, s-a hotărât, în mod serios, să moară! (Milán Fűrst) Cel care i-ar învăţa pe oameni să moară, i-ar învăţa să trăiască. (Montaigne) Tragedia vârstei nu e de a fi bătrân, ci de a rămâne tânăr. (Oscar Wilde) Iute se apropie moartea de om; lui nu-i este dat nici un răgaz; ea îl doboară în mijlocul carierei, îl smulge în plină viaţă. Pregătit sau nu să meargă, el trebuie să stea înaintea Judecătorului său! (Schiller) Pasul dintre timp şi veşnicie este scurt, dar teribil. (Scott) Împresurat de-activităţi/ Ce nu pot aştepta/ uitasem că ar trebui/ Să mai şi mor. (Tadeusz Rózewicz)

1 comentarii:

  • Anonim says:
    13 mai 2010, 15:48

    mda....ft corect moartea este cel mai urit lucru =((

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog