30 martie, 2009

Zboară! Îngerul meu drag!… Zboară!

Mă simţeam ca un înger plouat. Aveam penele umezite, iar acolo unde erau prinse de scheletul de sârmă, se prelingea rugina peste albul îngălbenit te timp. Cine ştie de când avea Aba acest costum! Părul bălai al perucii intrase la apă şi arăta ca după un duş fierbinte. Aura mea căzuse într-o parte, i se strâmbase inelul, iar ledurile gălbui luminau cu intermitenţe. Făcuseră bateriile un scurt circuit. Eram îmbrăcat cu un halat alb din pânză groasă de in bătucit, ca un sac găurit şi azvârlit peste mine, din care ieşea măreţ capul meu. Stăteam liniştit pe banca din spatele blocului, puţin ghemuit, cu capul într-o mână şi cu o baghetă fermecată în cealaltă. Eram cu adevărat plouat. Un înger plouat. Ploaia se terminase de ceva timp, însă eu rămăsesem nemişcat în locul meu, parcă aşteptând ceva de undeva de sus. Fredonam ultima melodie ascultată şi legănam bagheta magică cu steluţă în vârf. - Aş vrea să fiu un înger adevărat.  De sus, de la etajul trei, încă se mai auzea muzică. Decibelii însă dădeau semne de oboseală. În boxele de ultimă generaţie ale unei balene ucigaşe, pe care toţi o strigam „Free Willy”, au început să se audă bluesuri. Era totuşi în jur de ora unu. Vecinii Abei erau majoritatea trecuţi de prima tinereţe. Veneau târziu de la muncă, iar noaptea era singurul lor motiv de odihnă. Puţin respect din partea noastră pentru clasa muncitoare cred că fi fost singurul gest filantropic, dincolo de masca pe care o afişam. Erau mulţi invitaţi sus la Aba. Vrăjitorii, zmeii, prinţesele, pajii, reginele şi animale care mai de care mai sălbatice, au invadat cele două camere ale apartamentului treisprezece. O bucătărie transformată în bar, plină de pipăcioşi, o baie îngustă, în care se intra doar cu cartelă şi cheie, un balcon strâmt al îndrăgostiţilor şi o debara plină cu vârf de pantofi, ghete şi păpuci de casă, aducându-mi aminte de o ispravă a străbunicului meu, care văzând la intrarea în casă ce fel de pantofi sunt, cu sau fără toc, i-a numărat apoi i-a spus tatălui meu:  - Mă!... La tine sunt cinci femei şi patru bărbaţi. O femeie e singurică!... Mă primiţi şi pe mine? Din toată jungla de la numărul treisprezece lipsea Dumnezeu. Nimeni nu se costumase în Dumnezeu. Oare de ce oamenilor le place să se costumeze în bestii şi fiare ale pădurii mai mult decât în îngeri şi divinităţi?! Nu ştiu. Mă întreb şi eu. Am acceptat costumul acesta pentru că Abei îi plăcea mult. Ea alesese să fie o măgăriţă. Mă întreb! Oare de ce măgăriţă şi nu prinţesă!? Bela, prietena ei, se costumase în zână. Frumuşică nu prea este, are un zâmbet prea strâmb şi o figură destul de colţuroasă. Cu toate acestea ea este o zână. Mă rog! Aşa zice ea.  Totuşi cineva trebuia să fie Dumnezeu. Aşa că şi-a luat această responsabilitate DJ-ul. Când venise marmota la petrecere, fusese întrebat dacă nu cumva a uitat CD-urile acasă. Zâmbind pe sub blana sa a început să se învârtă şi să urle cât îl ţinea glasul: - În noaptea asta dansaţi după cum vă cântă CD-urile mele. Dumnezeu era DJ. Toată lumea dansa după muzica lui. Mă mir că nu ne-a pus să ascultăm predici şi slujbe religioase. Atunci a fost prima data când m-am întristat. Eu ştiam că marmota nu este nici DJ, nici Dumnezeu, ştiam că era un personaj din reclamele la ciocolata milka, un animal simpatic care învelea ciocolata în staniol. Dar, na! Acum jucăm, dacă ea cântă.  Aba se distra de minune. Dansa, chiuia şi fuma ca o măgăriţă. Era ziua ei de naştere şi împlinea 24 de ani. Din când în când în când mă ruga să o transform cu bagheta mea magică, în femeia pe care o cunoşteam eu. Câteodată ardea de nerăbdare să mă sărute. Simţeam asta. Prindeam sentimentul acesta numai din privirile ei de măgăriţă. - Ştiai că eşti îngerul meu păzitor? Aşa mă alinta ea din când în când. Un înger pe care îl iubesc mult, mult de tot. Un înger cu aripioare de plastic şi coroniţă de leduri, dar care este al meu. Şi mă îmbrăţişa. De cele mai multe ori lumina era stinsă. Nu mai distingeam balaurii de prinţese. Însă pe măgăriţa mea o găseam cu uşurinţă. Urechiuşele ei şi copitele ei pătrăţoase nu erau greu de identificat.  - Totuşi, i-am spus Abei la un moment dat, nu era mai bine să organizăm o petrecere în pijama? Cred că era mult mai distractiv. Puteam să îi deosebesc pe toţi. Ştiam şi eu care e Gopo. Poate era unica şansă să o văd pe Lorenne în pijama. Sunt sigur că pijamaua ei este de culoare roz şi din două piese. Punem pariu? În balcon se simţea puţină agitaţie, deşi acolo totul era discret. În schimb la bucătărie se organizase seminarul de bancuri recente. One Man Show nu putea fi decât Împăratul Verde. Prinţesa lui îşi petrecea mai tot timpul pufăind un trabuc subţire, cumpărat de la non-stopul de la parterul blocului. Când se plictisea de el îl stingea în tabla tabacherei de şmecheră, inscripţionată cu iniţialele ei. O primise de la împăratul inimi ei. Simpatic dar! De departe cel mai distractiv personaj era un vrăjitor obscur, pe care recunosc că nu îl recunoşteam. Bănuiam însă că era un coleg de facultate al Abei. A doua oară mă întristasem văzându-l pe un bun prieten al măgăriţei mele. Pe Denis îl prindea foarte bine costumat în Paj. Deşi prietena sa îl părăsise după trei ani de convieţuire, a venit forte bine dispus şi plin de energie ca şi cum ar fi trecut uşor peste şocul destrămării unei relaţii. Chiar mă entuziasma faptul că părea destul de bine dispus. Băuse mult, poate prea mult. După ultima bere, îl văzusem undeva pe o canapea numărându-şi clopoţeii de la căciulă. Ciudat! L-am lăsat în pace. Ce să-i mai faci. Mai târziu căutase cartela şi cheia de la baie, apoi îl pierdusem.  Mă simţeam un înger trist în seara aceia. Trebuia să mă bucur. Zâmbeam, dansam, dar nu era zâmbetul meu şi mă legănam teleghidat. Trebuia să-i dau Abei motive de fericire, nu să o întristez cu proasta mea dispoziţie. La un moment dat simţeam că mă înfund, că nu mai respir. Nu mai aveam resurse pentru nici un zâmbet forţat şi nici un dans de formă. În mintea mea îmi încolţeau tristeţi. Îmi spuneam mereu că sunt un înger trist, cu toate că pentru Aba trebuia să fiu îngerul vieţii ei. La ce folos un înger care se preface! Da! La ce folos! - Eu ies puţin afară la aer, simt că mă înec de la atâta fum şi vapori de alcool… Balconul e plin de îndrăgostiţi. Nu am loc printre ei… Mai sunt şi pipăcioşi acolo. Ce era să spun atunci, în acele momente, când până şi mintea nu-mi mai furniza argumente pentru ceea ce simţeam. Aba nu putea să iasă. Erau prea mulţi invitaţi pentru aşi permite luxul de a-i lăsa singuri.  Încuiaţi în acel apartament, cu muzica noastră zgomotoasă, fără acces la balconul sechestrat de îndrăgostiţi, de unde aveam să ştiu că afară începea să picure? M-am aşezat pe băncuţa încă uscată şi m-am ghemuit cuprins de răcoare privind în sus. - Aş vrea să fiu un înger adevărat. După câteva ecouri interioare a început să plouă tomnatic, încet, cu picuri mărunţi, din ce în ce mai deşi. Deşi prima reacţie ar fi trebuit să fie aceea de a fugi înapoi la grădina zoologică, unde pe aleile ei, dansează la o zi de naştere, prinţese, împăraţi şi zmei, am ales să rămân pe bancă. Am ieşit în păpuci de casă albi cu puf. Mă simţeam ca un înger plouat în păpuci de casă. - Aş vrea să fiu un înger adevărat. Un înger adevărat care nu se teme de ploaie, nu stă în păpuci de casă albi cu puf şi nu are niciodată motive să fie trist. Steluţele mele depind de o simplă baterie. Am totuşi pene… Am totuşi aripi… - Dragul meu! Dar eşti cel mai sincer înger. Iar aripile tale de plastic şi pătate de rugină îmi plac aşa cum sunt. Cu sau fără leduri licărind eu tot te iubesc. Eşti cel mai bun înger dintre toţi cei pe care Dumnezeu îi putea trimite la mine. Cine-ar iubi o măgăriţă ca mine!? 

2 comentarii:

  • orianda says:
    31 martie 2009, 09:42

    :) foarte frumoasa povestea! ( si eu as vrea sa fiu un inger! unul care asculta mai mult decat asteapta sa fie ascultat de ceilalti! )
    O zi buna!

  • RADU - VASILE CHIALDA says:
    31 martie 2009, 09:51

    MERSI FAIN PENTRU APRECIERE
    POVESTEA A APARUT INTR-O CARTE PERSONALA SCRISA IMPREUNA CU PRIETENA MEA
    DESPRE INGERI... LA TACALALE, SE NUMESTE
    SUNT MAI MULTE POVESTI, MITURI, LEGENDE SI ISTORISIRI DESPRE INGERI

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog