26 mai, 2009

O CRONICĂ CÂT UN CONGRES, UN ITINERARIU DE TREI ZILE

CHIALDA RADU VASILE Doctorand în Filosofia Culturii La Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe Social Politice Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi Din 1829 până în 2009, presa românească a împlinit 180 de ani, de la Curierul Românesc al lui Ion Heliade Rădulescu la Bucureşti şi Albina Românească a lui Gheorghe Asachi la Iaşi, până la toate cotidianele din zilele noastre. O istorie nu numai a scrierii, ci şi a limbii române totodată. Eram în 2 aprilie, participând la o întâlnire emoţionantă a membrilor Asociaţiei Române de Istorie a Presei, între vechi cunoştinţe sau între noi generaţii de editorialişti şi jurnalişti. Din toată ţara au fost invitaţi o seamă de jurnalişti, pentru a participa la Congresul Internaţional de Istorie a Presei, care urma să aibă loc la Universitatea ieşeană „Petre Andrei”. M-am integrat uşor printre toţi invitaţii, deşi nu eram decât un simplu doctorand cu ştampilă flotantă ieşeană pe buletin. Eram prezent ca o cunoştinţă a doamnei Conf. Univ. Dr. Anca Sîrghie, care urma să susţină o prelegere a doua zi şi să lanseze o carte de convorbiri radiofonice pe teme literare. Totul a început cu o plimbare la Mănăstirea Golia în inima Iaşului. Ceea ce se dorea o aşteptare a invitaţilor, cu scopul de a vizita cu toţii Institutul cultural-misionar Trinitas (tipografie, editură şi radio), a devenit între timp un bun prilej de a se cunoaşte invitaţii între ei. Iar după ce am luat parte la prezentarea redacţiei, istoria editurii şi aparaturii extrem de performante a tipografiei Trinitas, locul unde se tipăresc, aşa cum îmi place să spun, cărţile sfinte, pentru că, după cum spunea directorul institutului Cătălin Jeckel, nici o altă editură din ţară nu cere acordul direct al mitropolitului pentru a tipări o carte, am început deja să ne cunoaştem, să ne vorbim… Încântare şi surprindere, cu toate că sunt în al cincilea an din şapte pe care îl locuiesc în Iaşi. Mănăstirea Golia o vizitasem mereu în posturile mari de peste an, însă Institutul Trinitas nu mi-a atras niciodată atenţia. Poate am fost prea mult captivat de impetuozitatea zidurilor de apărare ale mănăstirii şi de biserica aflată de multă vreme în recondiţionare. Abia astăzi am realizat că am pierdut de fapt esenţa de după aparenţă, invizibilul de după zidurile cetăţii, ceea ce dă viaţă cuvintelor, formă cărţilor şi glas vocilor bisericii. Un turn ne-a fost prima gazdă… Apoi, n-am mutat puţin mai la stânga, ne spunea acelaşi director al Institutului Trinitas. Locul de întâlnire a invitaţilor la Iaşi, unde spaţiul şi timpul s-au comprimat împreună, suprima distanţele dintre Arad, Bucureşti, Sibiu, Cernăuţi din Ucraina, Constanţa, Timişoara, Chişinău din Republica Moldova, Cluj, Goslodui din Bulgaria, şi chiar din S.U.A. etc. Timpul prezent s-a întors cu faţa către amintiri comune, atunci când a început vernisajul organizat „ad hoc” la Biblioteca Central Universitară „Mihai Eminescu”, al unei expoziţii cu paginile ziarelor de altădată. Domnul Liviu Papuc ca gazdă a vernisajului, mai puţin obişnuită cu astfel de evenimente, a încercat să ne vorbească despre întreaga colecţie a primelor ziare în limba română. Cu tot entuziasmul său şi cu o firească mândrie, concretizate în mărturisirea Domnului Papuc: că nu mă pot abţine şi că este o plăcere enormă să vorbesc despre aceasta, ne-a fost relatată întreaga istorie a Bibliotecii Central Universitare din Iaşi. Ne-a fost dezminţită orice speculaţie privind faptul că Mihai Eminescu şi-ar fi tocit coatele hainelor de băncile şi mesele bibliotecii, pentru că instituţia funcţionează în această clădire începând cu anul 1934, clădire care a aparţinut Fundaţiunii „Regele Ferdinand I”, al cărei fond de carte a fost înglobat în cel al bibliotecii universitare. O statuie de bronz a lui Ferdinand I părintele clădirii, un monument de aproximativ 20 de metri, a străjuit intrarea până la instaurarea comunismului, regim care a naţionalizat-o şi a topit-o în cele din urmă. Astăzi, o copie fidelă a acelei statui, după fotografii ale epocii, însă din ghips, după tehnici de sorginte barocă, stăpâneşte acelaşi loc la intrarea în bibliotecă. O stemă din mozaic a Principatelor Române, restaurată recent şi plasată la intrarea clădirii, călcată în picioare de toţi cititorii care îi trec pragul, a stârnit nemulţumirea unui localnic infiltrat printre noi. Un tur al întregii biblioteci ne-a purtat prin sălile de lectură ce poartă numele marilor personalităţi culturale precum: Gr. Moisil, Titu Maiorescu, Petriceicu Hasdeu, Hortensia Papadat Bengescu, Mihail Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu etc. Am intrat în sălile de periodice, de împrumut, ne-am purtat paşii pe îngustele holuri şi scări interioare, până în Aula Bibliotecii Central Universitare unde invitaţii au avut prilejul să se odihnească într-un „amfiteatru” modern, complet şi recent renovat în cele mai mici detalii. Colecţia de ziare vechi poate că nu a avut un impact aşa de mare, însă ineditul vernisajului a fost însuşi faptul că ni s-au oferit acele exemplare care relatau evenimentele din data de 2, 3 şi 4 aprilie din diferiţi ani, de la 1848, 1850, 1889, 1918, 1936, 1945 etc., pagini prin care într-adevăr ne-am putut întoarce în timpul istoriei presei. Pe mine, în mod particular, m-a impresionat citind din paginile acelor ziare, evoluţia limbii române: cuvinte care au dispărut din peisajul lingvistic, cuvinte care şi-au schimbat forma în decursul celor aproape două secole, cuvinte care au fost trecute în uitare sau al căror uz este doar într-o formă de-acum arhaică sau regională. Un grupaj de imagini vorbesc de la sine despre colecţia impresionantă de la B.C.U. „Mihai Eminescu” Iaşi, ANEXA I şi ANEXA II. A doua zi, 3 aprilie, ziua marilor comunicări. Se anunţa o zi plină de evenimente, încărcată de lucrări şi prezentări legate de istoria presei româneşti, care trebuia să se încheie cu o lansare de carte şi o cină festivă. Totul se desfăşura conform unui plan prestabilit, bine întocmit de organizatori. Eram în Aula Universităţii „Petre Andrei” unde pentru început a cuvântat preşedintele Asociaţiei Române de Istorie a Presei Ilie Rad din Cluj, care a acordat diplome de excelenţă unor persoane cu merite în presa românească. Organizatorul evenimentului Marian Petcu a promis că se va amenaja în cele din urmă un Muzeu al Istoriei Presei Române posibil la Jimbolia. Secretarul de stat din Ministerul Culturii şi Cultelor Octavian Ştireanu a propus o zi a presei şi una a culturii româneşti. A urmat cuvântul gazdei evenimentului, Doamna Decan a Facultăţii de Ştiinţe ale Comunicării Prof. Univ. Dr. Odette Arhip, care a dat startul unui maraton de 92 de intervenţii desfăşurate pe două secţiuni intitulate „Istoria presei. Particularităţi metodologice în cercetarea Domeniului” şi „Rolul şi locul presei în societatea românească”. La prima secţiune am avut parte de câteva surprize notabile. Ardelean fiind, mai precis avrigean, cunoscător al personalităţilor locale, am avut plăcerea să ascult din gura lui Mircea Popa, Prof. Dr. la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în lucrarea Revista româno-americană (1946-1947), despre Vasile Stoica, personaj important în relaţiile româno-americane, care a contribuit indirect sau direct la Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia şi care fost ulterior un bun om politic, ambasador şi consul. Doamna Lector Univ. Dr. Gabriela Nistor de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu ne-a readus în atenţie activitatea revistei „Argus” a Cercului de Literatură de la Sibiu, o grupare a elitei culturale locale din perioada 1980-1989, care a produs o serie impresionantă de traduceri, cronici muzicale şi de film şi a avut preocupări în domenii precum cel al filosofiei, artei şi promovării tinerelor talente, funcţionând după principiul: Cetatea se cucereşte din interior. Apoi nu credeam că voi afla pentru prima dată de faptul că Gheorghe Lazăr a fost redactor la prima revistă în limba română, „Curierul românesc” al bunului său prieten Ion Heliade Rădulescu. Din lucrarea Mariei Danilov, muzeograf la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei din Chişinău, Presa din Basarabia la anul 1912. Documentar, s-a desprins importanţa primelor ziare în limba română de la Iaşi şi Bucureşti pentru presa de la Chişinău de mai târziu. Moderatorul primei secţiuni, Ilie Rad, susţinut de comentariile şi aprecierile veteranului Mircea Popa, a impus, presat de timp şi de numărul mare de lucrări, câte trei minute pentru fiecare prezentare în parte, plus alte două rezervate întrebărilor din partea auditorilor. Autorii lucrărilor au fost nevoiţi să vorbească succint şi liber pe tema lucrării, care urma să fie expusă pe larg în volumul colectiv dedicat întregului congres. Iată o problemă asupra căreia organizatorii viitoarelor ediţii ale manifestării vor fi nevoiţi să revină, căci un număr mai mare de secţiuni va asigura comunicanţilor şansa de a-şi expune punctul de vedere, supus apoi dezbaterii unor experţi ai domeniului. Importante au mai fost şi alte lucrări. Sub titlul: Locul vieţii politice şi sociale în presa ieşeană de informaţie de la începutul secolului XX. Câteva aspecte metodologice, Emilia Chiscop, doctorandă la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, comentând articole apărute în presa primelor două decenii, a reuşit să ridice semne de întrebare auditorilor, deoarece a avut curajul să menţioneze personalităţi politice corupte ale începutului de secol XX. Viorel Frîncu, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu” din Buzău, în comunicarea sa intitulată Buzău: 170 de ani de presă, a atras atenţia asupra faptului că primul periodic cu caracter religios în limba română se află în patrimoniul bibliotecii buzoiene şi a apărut în urmă cu 170 de ani. În lucrarea Valenţele presei clericale din Basarabia (1918-1940) Conf. Univ. Dr. Silvia Grossu de la Universitatea de Stat din Chişinău a accentuat caracterul bisericesc ortodox al presei din Chişinăul interbelic. Mariana Buican, Lector Univ. Dr. la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Piteşti, ne-a expus o lucrare cu un bogat conţinut istoric: Fenomenul cultural românesc interbelic prezentat în presa legionară. Aceasta a reuşit să surprindă, în ciuda contextului istoric, o presă pozitivă, implicată în promovarea teatrelor şi pieselor cu caracter socio-cultural, preocupată de arta vremii, muzică şi şcoli de dans. Iar, de departe, fără a face aprecieri inutile generaţiei tinere, cea mai bine prezentată comunicare la această primă secţiune a fost lucrarea 130 de ani de la revenirea Dobrogei la Ţară. Dileme mediatice a tinerei preparatoare de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa, Cristina Lazăr, care a sintetizat într-o pledoarie plăcută o istorie integratoare a presei dobrogene. Printre primele comunicări ale celei de-a doua secţiuni, au fost două lucrări gemene, cu aproximativ acelaşi subiect general. Prof. Univ. Dr. Mihaela Albu de la Universitatea din Craiova, în Presa politică din exil. Rolul ziarului „Lumea Liberă” (New York) în lupta anticomunistă şi jurnalistul Dan Anghelescu, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, în Presa literară a exilului românesc – recurs la memorie şi identitate, propun celor prezenţi în amfiteatru ideea exilului. Pe de-o parte, doamna Albu ne prezintă o presă anticomunistă a ziarului „Lumea Liberă” apărut bilingv în mod sporadic (The Free World) între 1988 şi 2005. Ziarul a fost fondat de Dan Costescu, urmărit împreună cu colaboratorii ziarului de un securist pus de Ceauşescu să ucidă dezidenţi în S.U.A. Pe de altă parte, jurnalistul Dan Anghelescu ne oferă o lecţie de identitate naţională, raportată la o situaţie de-a dreptul ridicolă de la începutul regimului comunist din România. Acesta ne aminteşte faptul că în publicaţiile literare din ţară aveau drept de a semna doar scriitorii de formaţie sovietică, generând un exod de intelectuali în exil, în frunte cu Mircea Eliade, Ştefan Lupaşcu, Horia Precup, Monica Lovinescu şi mulţi alţii. Departe de ţară, aceştia iau atitudine prin revista „Semn”, care apare la Paris între 1960 şi 1963, sau revista „Agora”, adevărate redute împotriva ţintei comuniste: distrugerea totală a spiritualităţii româneşti din exil. În acelaşi ton cu lucrările de mai sus găsim şi comunicarea Lectorului Univ. Dr. Gabor Gyorffy de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, cu titlul Ritualurile propagandei comuniste din România. Lectorul Univ. Dr. Vasile Ilincan de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, în Consideraţii privind începuturile presei româneşti, ne readuce în atenţie faptul că aceste debuturi sunt totuşi târzii, în decalaj faţă de presa din restul Europei, principalul motiv fiind acela al contextului politico-istoric. Invocând acelaşi motiv, insă referindu-se de această dată la un caz particular, cel al unei prese în limbă străină în spaţiul românesc, Irina Ioniţă, preparator-doctorand la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi, elaborează o lucrare cu titlul Presa germană în circulaţie în Moldova până la 1859. O încercare de istorie, una particulară, referitoare la presa unei zone foarte restrânse, ne-a fost prezentată de directorul redacţiei „Curierului Văii Jiului” din Vulcan într-o lucrare intitulată Presa hunedoreană (de la începuturi până în prezent). Nu în cele din urmă, cu fervoare şi patos, cu un ton academic impetuos, Conf. Univ. Dr. Anca Sîrghie de la Universitatea sibiană „Alma Mater” a susţinut o alocuţiune despre „Lumina Slovei Scrise” – imperative de cercetare a istoriei culturii şi a presei româneşti, izbutind să atragă atenţia asupra acestei publicaţii, care contribuie la consemnarea culturii româneşti locale, dublate de o valorificare a cercetării în varii domenii ale umanismului de pe diferite meridiane. Publicaţia ajunsă la cel de-al şaptelea volum este dedicată studenţilor sibieni cărora li se acordă şansa unui dialog cu prestigioşi cercetători ai domeniului din ţară şi străinătate. Pentru a asigura o mai largă circulaţie internaţională, al cincilea volum a fost publicat integral în limba engleză. Şi nu aş încheia incursiunea mea în desfăşurarea celei de-a doua secţiuni până nu trec în revistă lucrarea: Presa şi infracţiunile contra demnităţii a celei mai tinere participante la acest congres, Flavia Şarapatin. Aceste comunicări au fost urmate de un foarte scurt moment de prezentare de carte la librăria Cărtureşti. Deşi în program figura expresia de „lansare de carte”, în realitate, din lipsă de timp, a fost doar o succesiune de prezentări, care a început cu câteva cuvinte despre cartea deja binecunoscutului critic de artă Daniel Arasse, al cărui titlu Nu vedeţi nimic, impregnat pe copertă cu o tehnologie deosebită, a impresionat încă de la afişarea cărţii în rafturile din librării. Apoi, pentru că la acest eveniment au participat, de la jurnalişti şi oameni ai presei până la bibliotecari, editori şi tipografi, autorii unor cercetări în domeniul presei, ori au editat materiale de presă au prezentat în câteva cuvinte şi au făcut schimb de carte. Ziua de 3 aprilie 2009, încheiată cu o cină festivă, a devenit în cele din urmă o pagină printre altele în cronica Congresului Internaţional de Istoria Presei, care a avut loc la Iaşi, ca o primă ediţie. O zi extenuantă care a consemnat numeroase lucrări aparţinând unui şantier de cercetare, care în ediţiile viitoare îşi va evidenţia potenţialul. Dincolo de aspectele metodologice ale organizării, cei mai tineri dintre participanţi, printre care eram şi eu, au valorificat eficient favorabilul moment de a face cunoştinţă şi schimb de opinie cu cei care au o mai mare experienţă, cu profesori universitari, cu directori de editură şi tipografie, demers care ar putea să le fie de folos ulterior. Concluziile întregului congres au fost programate în sâmbăta lui 4 aprilie. Cea de-a treia zi, una, se pare, mai lejeră şi mai puţin încordată. S-a stabilit ca următoarea locaţie a desfăşurării congresului să fie oraşul argeşean Piteşti. Până la revederea de la Piteşti, conducerea Asociaţiei Române de Istoria Presei s-a angajat să continue demersurile începute anterior, de a deschide un Muzeu al Istoriei Presei Româneşti şi de a face cunoscută ideea conform căreia este necesară o istorie a presei româneşti, atâta timp cât aceasta există de mai bine de 180 de ani.

2 comentarii:

  • George says:
    22 iunie 2009, 21:00

    Cred ca tinerii din ziua de astazi ar trebui sa puna mai mare accent pe pastrarea valorilor nationale.
    Aceasta se poate realiza intr-un fel prin amintirea acestor valori cu ajutorul muzeelor.
    Muzeul Universitatii Politehnica Bucuresti a fost realizat de catre studentii universitatii publicat temporar la adresa
    http://muzeuupb.uuuq.com.
    Pentru sugestii de imbunatatire a site-ului care este doar o macheta puteti scrie un mesaj catre administratorii site-ului in formularul de
    Contact multumim pentru ajutor.

  • RADU - VASILE CHIALDA says:
    23 iunie 2009, 15:55

    multumesc frumos pentru observatia adusa
    asa cred si eu
    nu stiu acum in ce relatii esti cu presa
    dar cred ca cea mai mare promovare a muzeului despre care imi spui o poti face prin presa, eu lucrez in domeniu si stiu care este problema
    intr-adevar aveti un muzeu frumos, asa din cate am putut vizita linkul trimis
    felicitari si la cat mai multe realizari
    cu bine
    chialdabyvass@yahoo.com

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog