30 iulie, 2009

Itinerar, cu doua roti in rolul principal, la Bucursti

Am cerut sefului sa ma invoiasca cateva zile de la munca pentru a onora o invitatie la Bucuresti. Nu am fost surprins sa aflu ca nu se poate asa ceva, eram angajat doar de 10 zile. Da, avea dreptate. Nu l-am contrazis. Ulterior am aflat ca manifestarea de la Bucuresti urma sa fie amanata cateva zile mai tarziu, la inceputul lunii iulie. Vestea m-a bucurat, aveam inca o data un motiv sa cer sefului o noua invoire. Timpul trecea in favoarea mea… Motivul invoirii, pentru a putea obtine un DA ca in fata altarului la cununie, fara cartire si nici o ezitare, nu a fost aceasta amanare, ci imediata apropiere a doua evenimente la care trebuia sa fiu prezent acasa la Avrig, la Sibiu. I-am spus sefului ca am nunta si botez (gresesc, botez si nunta) sambata si duminica, pe 11 si 12 iulie… A spus DA, apoi m-am simtit usurat. In mintea mea am cuplat cele doua evenimente de acasa cu cel din Bucuresti. Un plan cat se poate de viabil. Intre ele cateva zile de pauza. Zis si facut, plan bine pus la punct. Mi-am facut bagajul si am plecat. Am luat rapidul de Bucuresti si o pornesc de cu seara din Iasi pentru a ajunge dimineata devreme la destinatie. Problema bagajului… Bagaj mare, unul singur, dar voluminos… Bagaj mare pe doua roti. Imi cumparasem valiza de curand si nu am folosit-o decat o singura data. Asadar nu aveam nici un fel de problema, totul mergea ca pe roate. Tarai bagajul la taxi, valiza ramane intacta. Tarai valiza de la taxi la tren, valiza nu pateste nimic, tarai valiza din Gara de Nord, prin Bucuresti, in Eorilor si valiza inca mai avea rotile in regula.  Soare, cald, canicula, plimbari prin ploaie de caldura, prin parc, prin centru, prin centrul istoric al Bucurestiului, la Universitate, cu metroul etc. Apoi ploiaie, nu prea rece, scurta, cu picaturi mari, mai mult sa ne sperie. Ghidul meu, Alex Mihaescu, un bun prieten inca de pe vremea cand studia la Iasi, m-a gazduit pentru cateva momente de odihna in mica lui camera de camin. Valiza nu parea sa cedeze, rezista eroic. Vantul adia usor, iar noriiau inceput sa se imprastie su paloarea caldurii. Ce mai… o vara in toata regula.  Pe la amiaza a trebuit sa imi mut resedinta din Eroilor, undeva pe langa locul unde cu ceva timp in urma, inainte sa ajung eu in Bucuresti, a luat foc cladirea unei banci, din plastic, astfel nu se explica cat de repede s-a aprins. Inapoi din Eroilor la Universitate, cu metroul, cu geanta dupa mine. A reinceput ploaia, mai deasa si mai rece ca cea precedenta. Geanta a rezistat, rotile erau la locul lor. Stiam ca volumul este mare pentru cele doua roti mititele si urmaream mereu starea lor. La fiecare trotuar ridicam cu grija valiza, ori o coboram cu atentie sa nu ii stric rotile. De la metrou cu geanta dupa mine in autobuz si apoi di statie pana acasa la Domnul Mihail Gramescu, noua mea gazda.  Valiza s-a odihnit aproape trei zile, a avut unde sa stea, la loc sigur, iar rotile nu au mai fost folosite o vreme. S-a pus punct chinului lor (cel putin pentru un timp). In aceiasi zi am avut prilejul rar intalnit in decursul vietii mele de a vizita cateva obiective ale Bucurestiului. Nu am mai fost in capitala din perioada copilariei mele mijlocii, imediat dupa revolutie; cu siguranta intre 1991 si 1992, tin minte ca de la balconul hotelului unde eram cazati se vedeau foarte bine manifestarile de strada, grevele si bataliile de strada ale oamenilor de ordine cu cetatenii nemultumiti din diferite motive. 

Dar gata cu paranteza amintirilor… Am vizitat cateva stradute frumoase. Interesanta a fost o Biserica Ceausilor. Domnul Gramescu imi sugerase sa o pozez pentru a arata-o si Domnului Ceausu de la Iasi. Da cred ca cel mai interesant punct al capitalei pe care l-am vizitat, a fost o strada care poarta numele localitatii mele natale, Avrig. Mama Domnului Gramescu imi susese ca acea zona si acea strada face parte poate din cea mai veche parte a Bucurestiului.

Biserica Ceauşilor

Strada Avrig, în buricul Bucureştilor

Deosebite au fost si o seama de case acoperite de iedera, iar ceea ce se poate inscrie la capitolul curiozitati si dileme ale Bucurestiului ar fi o mica stateta a unui scriitor polonez dintr-un cochet parculet de cartier, aproape de sediul ProTv. Am mai hoinarit putin prin faimoasa piata Obor, insa, impresia pe care mi-am facut-o, acum dupa ce am vizit-o catusi de putin, cu toate ca era improvizata si in renovare, a fost ca telelevizorul si presa o cosmeizeaza foarte mult, de fapt asa se intampla cu toate obiectivele capitalei. Piata obor nu este mai mult decat un mare bazar, o gura de targ obisnuit.

Galerie foto: Case împodobite de iederă

De departe, cel mai mult mi-a ramas in amintire Parcul Herastrau. O intrare grandioasa care fascineaza, mai ales pe cei care nu sunt obisnuiti cu aerul Bucurestiului. La iesirea din parc am facut cateva poze Arcului de Triumf. Am trecut printr-o zona rezidentiala, am fost in Piata Aviatorilor dominata de o columna dedicata celor indragostiti de zbor, apoi marea provocare a fost, dupa ce nu ne mai simteam picioarele de durere si ne amageam ca inca mai putem merge, gasirea unui chioşc de bilete pentru autobuz sa ne intoarcem acasa. Am gasit intr-un final bilete, dar pana la urma am luat metroul.

Galerie foto: La Arcul de Triumf

Galerie foto: Parcul Herăstrău

Eu trăgând de ureche unul din întemeietorii Uniunii Europene

... şi nu numai pe unul...

... are nasul cam borcanat...

... ce priveliste, Lacul Herăstrău... m-aş fi plimbat puţin cu barca, dar era cam târziu

... dacă nu era din bronz...

Peisaj de ansamblu cu mine in făcând poze

Eu la plăcuţa memorială în memoria lui Rabindranath Thagore

La intrare in parc

Asa s-a terminat 2 iulie 2009. A doua zi a urmat evenimentul mult asteptat, lansarea a doua carti ale Editurii Granada, un volum de proza feminina “Paradisuri Inselatoare”, un volum colectiv care aduna o selectie de texte scrise de cateva autoare de mai multe categori de varsta, realizata de Mihail Gramescu, iar cel de-al doilea volum “Cafeneaua de nisip” de Constantin Kapitza, un volum de versuri. Dar despre aceasta lansare de carte am sa vorbesc cu alta ocazie.

Şi ca să nu aveţi impresia că nu am fost acolo, iată două poze cu persoana mea 

Galerie foto: Lansare de carte

Constantin Kapitza (stânga), Geo Călugăru (dreapta, în picioare)

Masa autoarelor din antologia de proză feminina "Paradisuri înşelătoare"

Maestrul de ceremonii Mihail Gramescu

Dupa acest eveniment in care am facut cunostinta cu invitatii, printre care ma numaram si eu, precum si cu autoarele si autorii, am iesit la o mica terasa, pentru a ne cunoaste mai bine, pentru a pune la cale mai multe astfel de manifestari etc. Eram obisnuit cu astfel de manifestari asa ca pentru mine a fost inca un prilej sa mai cunosc oameni cu dragoste de intelepciune, preocupati si interesati de a face cultura. Am fost surprins sa aflu ca doua din autoarele prezente stiau de foarte bine de Gheorghe Lazar, intemeietorul invatamantului superior in limba romana, una dintre ele absolvind liceul care ii poarta numele.

Galerie foto: Sediul Uniunii Scriitorilor

A doua zi de dimineata trebuia sa plec. Gandul meu era numai la rotile geamantanului. Speram sa mai reziste un pic. Dimineata trebuia sa ma trezesc devreme asa ca seara nu a fost prea lunga. Dimineata mi-am aranjat lucrurile si mi-am facut bagajul cu pricina. La iesirea din casa totul parea ca este in regula. Pana in statia de autobuz la fel, nimeni nu putea sa prevada ce urma sa se intample. Un individ care astepta si el in statie ne lamurise ca numarul 30 nu mai circula pe acolo, traseul sau modificandu-se din cauza unor lucrari la una din strazile din apropiere. Tragedia nu era asa de mare, dar avand in vedere faptul ca atat gazdele mele erau in intarziere si trebuiau sa prinda unul din autobuze, pe langa faptul ca trebuiau sa ma conduca si pe mine, cel putin sa ma vada urcat in 30, incepea sa se contureze o aventura. Corelat cu ideea ca numai cu numarul 30 puteam merge, dat fiind ca bagajul meu era voluminos si ocupa destul spatiu, iar cea mai apropiata gura de metrou era destul de departe, planul B trebuia sa intre in vigoare. S-a luat hotararea ca toata lumea sa se mobilizeze si intr-un timp scurt sa se ajunga la Statia Foisorul de Foc, la circa 20 de minute de mers pe jos, singurul loc de unde se putea lua si 30 si autobuzul lor.  Aici au inceut problemele. A trebuit sa alergam putin, nu imi faceam grij pentru mine ci pentru bagajul pe doua roti. Dupa cateva trotuare urcate si coborate, apoi dupa cateva strazi si linii de tramvai traversate cred ca a intrat ceva la una dintre roti si s-a blocat. Din inertie nu aveam cum sa observ acest fapt. Asfaltul si gropile au accentuat problema si aventura uneia dintre roti in Bucuresti s-a incheiat odata cu pierderea ei. Insfarsit am ajuns la Statia Foisorul de Foc. Aici am facut anuntul ca totul este bine cu exceptia faptului ca nu mai am o roata la geamantan. Gazdele mele erau in intarziere. Aveau de onorat o excursie la Castelul Bran. Asa ca au urcat intr-un autobuz care sa ii duca pana la locul de plecare spre acele zone frumoase locuri. Mi-am luat la revedere de la Domnul Gramescu si de la mama sa, careia i-am multumit pentru mancarea deosebita pregatita in cele doua zile poposite in casa lor.  Uitasem ca era sambata si in general in week-end autobuzele si mijloacele de transport in comun nu prea circula cu regularitate. In cele din urma, pentru ca eu nu ma grabeam asa de tare, a ajuns si numarul 30. M-am suit cu greu tragand dupa mine valiza imensa, am compostat jumatatea de bilet pe care o mai aveam si tinant minte ca trebuie sa cobor la gara, urmaream foarte atent pe geam fiecare statie si fiecare cladire, ciuleam urechile la anunturile din autobuz si mai aruncam cate un ochi pe traseul autobuzului sa nu cumva sa fi luat pe cel care nu ajunge la destinatia mea. La un moment dat am auzit: urmeaza statia Gara de Nord. Mi-am zis atunci ca drumul meu cu 30-ul s-a terminat. Am coborat in statie, foarte aproape de intrare in gara, am inceput sa tarai geanta iarasi dupa mine atragand privirile multora din jurul meu. Am intrat in gara si spre surprinderea mea am dat peste o masa enorma de oameni, cu toate ca era abia ora 6.30 dimineata. Mi-am lasat averea de pe o roata si jumatate deoparte, rezemata de un stalp si am plecat sa imi i-au bilet, asezandu-ma educat la coada. Mergea repede si m-am indepartat incetul cu incetul de geanta. Mi-am spus ca nu are cum sa mi-o fure, pentru ca nu merg rotile si oricum, este foarte grea pentru ca cineva sa o ridice si sa plecce cu ea fara sa fie vazut. Dupa ce primesc biletul ma uit sa imi localizez cu privirea valiza. Era acolo unde o lasasem insa lipsea de data aceasta roata sanatoasa. Cuiva ii facuse cu ochiul o roata de plastic dur prinsa cu rulmenti si a luat-o cu el; oare cum a reusit sa o desfaca de acolo? Abia acum mi-am amintit de vorba unui prieten din Iasi care imi spusese inainte sa plec la Bucuresti: cel mai bine este sa te feresti de hotii foarte abili din Gara de Nord. Mare dreptate avusese. Ei, acum nu imi ramasese decat sa imi tarasc bagajul asa cum este el, intr-o rana, intr-o jumatate de roata, intr-o roata tocita pe asfalt. Curat ghinion! Parol!... Norocul meu era ca mi se afisa in fata un lan mare de gresie si marmura pe care jumatatea mea de roata putea aluneca si asa tocita, fara sa fie nevoie sa se roteasca in jurul axului. M-am asezat la una din mesele unei terase un de am cerut o cafea, din care sa sorb pana la ora 10.30 cad urma sa plece trenul catre Sibiu. Imi mai trecuse yranspiratia si sudoarea la gandul ca odata suit in tren nu voi mai cobora decat in gara Avrig, unde urma sa ma astepte cineva cu o masina. Efortul nu era mare. In cele din urma am facut cu mana Garii de Nord, luandu-mi adio de la Bucuresti. Calvarul rotilor de valiza urma sa se sfarseasca in curand. Am urcat in compartiment alaturi de un pastor protestant care m-a binecuvantat inainte sa plece trenul cu cateva vorbe frumoase, calatoria urma sa fie astfel una lipsita de peripetii si surprize. Aproape la iesirea din Bucuresti am deschis geamul eliberand caldura si lasand-o sa iasa afara, am scos mana pe geam si-am spus cu voce tare: Cu bine Bucuresti, cu bine!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog