14 septembrie, 2009

Poveste despre Îngerul lui Iov

 
Mi s-a furat NeSimţirea

Şi-a fost dusă în turnul de fildeş

Al Marelui NeSimţit al Universului.


Apoi mi s-au furat aripile nevăzute

Şi-au fost expuse într-un cub de plasmă

La Muzeul Inter-Galactic

Al Aripilor Lepădate de Îngeri.


Iar când am rămas fără Sfinţenie

Am devenit Om…

Un actor la Teatrul lui „D”.


Poştaşul Căii Lactee

Mă înştiinţase că „D” mă doreşte în Legiunea Străină…

Am devenit Cărăuş de Suflete Rătăcite în Spaţiu

Şi eram plătit cu frânturi de NeSimţire.


Negustorul de Suflete Rătăcite

M-a înşelat la Cântar…

Minţise în raportul de răscumpărare

Şi-am fost acuzat de abuz.


Aripile mi se regenerau greu,

Dar îmi pierdusem de-acum

Instinctul zborului.


Fusesem transformat în regizor

Şi încă mai visam la Hainele Sfinţeniei;


Mănăstirile Sacre de la Poalele Carului Mare

Îmi păreau totuşi prea sărace

Să-mi întreţină vie speranţa.


Mi-am recâştigat NeSimţirea…

Scenaristul îmi cumpărase pelerină

Cu implanturi de Aripi de Înger,

M-am îndrăgostit de o actriţă de pe altă planetă

Şi mai primisem o Sticluţă de Sfinţenie.


Era destulă eternitate…

Nu mai măsuram Timpul în Ere Lumină,

Iar furnicăturile Sfinţeniei

Au început să-mi ardă înfăţişarea de Om.


Nu mai simt, nu mai sunt Om

Am aripi noi, iar Muzeul Inter-Galactic

Al Aripilor Lepădate de Îngeri

A rămas doar cu autograful meu

Şi cu biletele vândute.

Nu mai sunt actor, nu mai joc teatru…

Nu mai primesc telegrame de la „D”.

Acum îi stau alături

Mai Sfânt ca Niciodată.


Mai Marele NeSimţit al Universului

A pierdut biciul cu numele meu

Şi-a trebuit să mă plângă.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog