17 ianuarie, 2010

The Avatar...


Până să scriu aceste cuvinte, deja am primit destule informaţii despre acet film...
Dacă spuneam acum ceva timp că istoria recentă a cinematografiei are cel puţin două repere de cotitură în tehnologia de producere a filmelor de calitate, anume: The Matrix (Matricea) şi  The Lord of the Rings (Stăpânul inelelor), după care se iau serios în seamă efectele speciale, bugetele de producere din punct de vedere financiar şi reţetele (poveştile reinventate) de succes cu un bogat conţinut şi cu o desfăşurare de forţe imensă, precum şi ideea (destul de ingenioasă) de trilogie; odată cu The Avatar am putea spune că asistăm la un alt salt în istoria cinematografiei.

Filmul lui James Cameron, care, se pare, s-a specializat pe superproducţii, este o poveste fantastică despre un subiect care a fost în topul producţiilor cinematografice ale lui 2009: lupta omenirii pentru supravieţuire şi problema resurselor.
Topul încasărilor în cele două luni de la apariţia sa pe marile ecrane îl propune deja pe locul trei după producţia aceluiaş regizor, Titanic, din 1998, care ocupă prima poziţie şi după superba trilogie fantastică The Lord of the Rings.
Am văzut filmul de două ori. Prima dată, entuziasmat de reclamele de pe internet şi de secvenţele din trailer-ul oficial, am văzut un film deosebit, cu o poveste emoţionantă, cu idei interesante şi plin de efecte spreciale. A doua oară am văzut un alt film, cu o interesantă intrigă despre supravieţuirea speciei umane.



Povestea m-a impresionat.
James Cameron ne propune o idee interesantă. O populaţie băştinaşă care trăieşte în comuniune cu natura, este hărţuită până aproape de distrugere de noii veniţi pe planeta lor, pe PANDORA. Oamenii (dotaţi cu tehnologie performantă), după ce au secătuit Pământul de resurse, au găsit Pandora, care le poate oferii necesarul de resurse pentru supravieţuire. Băştinaşii, umanoizi capabili să folosească resursele Pandorei, indivizi cu o dimensiune uriaşă în coparaţie cu oamenii, care pot comunica cu natura planetei însăşi, conectaţi cu aceasta printr-o reţea neuronală, reuşesc în cele din urmă să stopeze invazia pământenilor. În fapt, ideea principală se roteşte în jurul unui personaj a cărui treabă este să coordoneze un avatar al băştinaşilor, cu ajutorul căruia să stabilească relaţii în rândul populaţiilor indigene şi să afle secretul lor de supravieţuire, într-o eventualitate în care ar putea cunvieţui împreună. Acest personaj, în cele din urmă, demonstrează că ataşamentul faţă de o băştinaşă poate determina un adevărat conflict atât între cele două tabere, cât şi în sânul fiecărora.

Totuşi, conflictul dintre băştinaşi şi oameni se termină tragic pentru aceştia din urmă, fiind alungaţi de pe planetă, principalul motiv fiind lăcomia lor pentru resursele planetei, James Cameron evidenţiind astfel unul din slăbiciunile omenirii, iar băştinaşii sunt nevoiţi să îl accepte pe acest personaj în viaţa lor, în ciuda handicapului de ale fi alien (străin).

Una peste alta, eu cred că acest film, în ciuda unui jumătate de an de reclame şi de mesaje de aşteptare, care demonstrează un adevărat P.R. în spatele producţiei, este un film pe măsura aşteptărilor şi care, îl propulsează pe James Cameron în elita regizorilor contemporani.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog