17 ianuarie, 2010

Sclavul lui Bachus

Lui R.

Cuvinte din mătrăgună şi-oţet
Mi-au ars papilele gustative
Şi-au început să umble la nervi.

Şifoniere cu aripi de îngeri
Mişunau ca musculiţele beţive
Pe-orbite geometric ovale,
În jurul capului plecat...

Tablouri false cu mine
Şi rame goale expuse pe muri,
Transformau realitatea privirii
În holograme transparente
Cu fete difuze şi stâlpi.

Lumânări aprinse la mijloc
Şi becuri pictate de spoturi,
Făceau atmosferă cu roşu şi verde,
Amestecate cu fum de ţigară
Şi aburi fierbinţi de cafea.

Zidurile-ncăperii cu draperiile trase,
Fără ochi să respire din Soare,
Se strâng înghesuind mintea în colţuri
Şi mă forţează să cânt.




Versurile-mi ieşeau pe urechi,
Iar ritmul îl simţeam în ventriculul drept;
Femeile fără perdele
Cântau refrene cu bătaie spre vis,
Iar sticlele băute
Îmi izbeau biţii în ochi.

Conştiinţa-mi de sine abstractă
Era încuiată cu cheia
În oglinda din hol,
Iar clipa aceasta de drog şi fervoare
Se-nmoaie încet şi dispare.

Durerea plăcerii se simte
Şi-ncepe să chiuie-n creier
Ieşind la-ntuneric
Din teama de vis prelungit.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog