04 februarie, 2010

În pragul Raiului


Bătăi din aripi şi glasuri şoptite
Gravitau în jurul tâmplelor mele
Şi năluci transparente ca pungile
Umblătoare de celofan se opreau
Mirate să mă privească,
În poartă cu stau.

Raiul plin e de fiinţe
Şi presărat cu sclipici,
Este vesel, cu-n zumzet prelung, nesfârşit,
Uns cu petale de trandafir pentru oaspeţi,
Îşi aşteptă invitaţii
Bucurându-i cu vin.

Îngeri de toate culorile,
Mai înalţi şi mai scunzi,
Oameni noi şi Oameni vechi,
Duhuri sfinte rătăcite
Printre suflete de regi,
Aşteptau să treacă pragul cerului înalt.

Anticamera păşirii
Şi-a cântarului divin,
A nădejdii ispăşirii
Şi a trecerii prin chin,
Îşi deschide larg portiţa
Şi ne-aşteptă să bem vin.

Stau la cozi pe sări să urce
Oamenii iertaţi de rele;
Dumnezeu îşi face cruce,
Nu ar vrea ca să se-ncurce
Mai iertând păcate grele.

E cu braţele deschise
Şi cu gândul împăcat,
Omenirea lui se stinse
Şi se-aşteptă să îi dea
Pe promisul împărat.

Am păşit în Rai cu totul,
Nici o urmă de regret,
Tot ce am făcut pe lume
M-a făcut un prag să trec.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog