30 martie, 2010

Îngerul din ceară albă


Îngerul cu aripa frântă
S-a stins în urmă cu zece minute;
Chipul pierise demult,
Iar din tălpi mai rămăsese urma.

Îngerul m-a ţinut aproape-o lună
Cu-o aripă căzută din loc;
Pala de foc ce-i topise-ntâi coroana,
Începuse-ntr-o seară târzie
Să-i mângâie fruntea-albicioasă
Cu sudori prelinse de ceară.

Aripa-i dreaptă întreagă
Ce-o desfăcea-nspre cer,
Cedase greu căderii iminente
Şi se-ndârjea cu viaţă.

Îngerul cu aripa frântă-a luptat
Să-mi dea lumină până-acum,
Dar viaţa-i fusese prea scurtă
Să-mi lumineze în noapte
Şi-această ultimă strofă ce-o scriu.
 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog