25 aprilie, 2010

Cu Dumnezeu la plimbare

Am ales să plec cu Dumnezeu la plimbare,
În speranţa că îmi va da un colţişor de Rai
Şi-mi va înmuia sufletul în propria-I esenţă divină.

Am ales să nu mai bat câmpii căutând portiţe subterane
Şi pasaje secrete născocite de oameni nevolnici,
Pentru a pătrunde fraudulos în Raiul său.

Am ales să-L ţin de mână ca un suflet de copil,
Să mătur cu mantia de înger primită în dar de la Dânsul,
Tot praful drumului prin deşert până-n Rai.

Am ales să culeg doar poame mestecate de alţii,
Să umplu cu pietre spălate de râu coşul durerii din spate,
Decât s-asaltez Raiul cu armate de şi rugi prihănite.

Am ales să bat gonguri povestind cete de vină,
Să smulg răul din mine căutând să-i mănânc rădăcina,
Scoţându-mi din adâncuri de fire ispita cărnii de-a fi.

Am ales să-mi trăiesc petrecerea peisajului vieţii
Stropindu-mi florile tinere cu miresme de veşnicie –
Şoptind să prindă viaţă cuvinte albastre de înger.

Am ales să plec cu Dumnezeu la plimbare
Bătucind cărările vieţii de-apostol, ca suflet
Ce-ar sta mai bine să-I fie alături, decât să rămână stihie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog