14 aprilie, 2010

Phoenix de fier - Odă spiritului occidental

civilizaţiei noastre

Aripile mi s-au deschis îmbrăţişând cerul
Şi-apoi am început să zbor
Bătând greoi văzduhul de aer plin,
Conştientizând renaşterea mea
Pentru a mia oară de-atunci.

Fiecare ev începe cu mine şi moare la fel,
Ghemuindu-mă în locul unde m-a creat tatăl,
Tapetându-mă cu ofrande de jar şi cenuşă
Şi îmbălsămându-mi-se aripile sfinte
Ruginite din natura străveche.

Dar oamenii se bucură de fiecare urlet al venirii mele pe lume,
Aşteptând să le deschid din nou vederea închistată în piatră
Şi reîntregindu-le din puncte cardinale-aruncate,
Fragmente pătate de timp vertical adâncit
Ale unei mântuiri îngropate de Sfârşit înainte.

Iar zborul meu deasupra-ntregii lumi
Se bucură de văzul celor ce se nasc odată cu mine,
Să mă cinstească dansându-mi cântatele ode,
Să mă hrănească cu-armuri şi-artefacte-oţelite
Şi-apoi să mă jelească-aşteptând să mor.

2 comentarii:

  • Baicu says:
    14 aprilie 2010, 15:01

    super

  • Radu Vasile Chialda says:
    14 aprilie 2010, 16:06

    mersi fain de comentariu
    scurt si cuprinzator
    inseamna ca ti-a placut mult
    abia astept sa termin cu doctoratul si apoi sa mai public si eu cateceva

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog