24 aprilie, 2010

Ştefan Doru Moscu - Nuduri în sânge


De ce nuduri?! Pentru că jocul cu nudul feminin fără a da în pornografie, rămânând pe filiala erotismului conceptual artistic, este un lucru dificil. Violenţa din lucrări nu instigă ci calmează, te pune chiar în ipostaze diferite; tu, ca privitor, poţi trăi o succesiune de stări.

De ce roşu?! Orice altă culoare aş fi folosit, ar fi dat naştere unor cadavre. Roşul aprins pe un plan alb, contrastând puternic, plin de simbolistică, înfloreşte, palpită! Plastica culorii mi-a dat libertatea de a reprezenta starea de spirit prin formă.

Fără a disocia privitorul în curios, necunoscător şi cunoscător, încerc să-l fac să simtă ceva, dincolo de simpla imagine a nudului. Etichetarea artistului vine, poate şi prin prisma lipsei de educaţie vizuală şi simbolică a privitorului. Nu este nevoie de o Facultate de Arte pentru a înţelege un tablou, importantă este starea pe care ţi-o dă ţie, privindu-l. Nu cred că nudul în artă trebuie privit cu o oarecare ruşine. La fel cum Mircea Suciu (artist vizual) spunea într-un interviu: „Precum măcelarul cu carnea în faţă nu poate fi numit criminal, nici pictorul de nuduri nu poate fi numit obsedat sexual”! Diferenţa, însă, o poate face expresia nudului conceptual.

În artă,  în  lupta  cu  expresia, tu  ca  şi  artist  nu poţi fi decât

sincer.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog