19 iunie, 2010

Meditaţii chialdiene…


Mie însumi

Dialectica mi se transformă în curcubeu bipolar
Născocind metode neortodoxe în univers,
Iar Dumnezeu îmi transpare-n fiecare vers
Postat în locuri metafizice şi-n propriu-i bestiar.

Filosofia nu-mi este numai „ontos” şi gnoseologie,
Cum nici o parte nu-mi este întregimea totului.
Totuşi, Cuvântul Bibliei şi rugăciunea lui
Transcende orice dogmă şi orice teologie.

Un filosof ar mai zidi un templu-n univers
Cerşind talanţi să-i schimbe axiologia,
Un preot însă, n-ar mai schimba efigia,
Ci-ar imprima eternul reprezentându-l invers.

Uităm să ne-ntrebăm fiinţa de sine şi de viaţă
Murind fără să ştim că am trăit în van,
Pictăm adesea sfinţii noştri pe tavan
Şi stăm ca munţi-n lume, de parc-am fi de gheaţă.

Din haos noi facem o mare pasiune
Şi teoretizezăm particula lui Dumnezeu…
– Eradicăm Olimpul!... Nu mai rămâne-un zeu!
– În ce credem noi?... Religia-i o minune!

Ne amăgim făcând arareori o cruce sfântă
Şi plângem lacrimi seci cerându-ne iertare…
De ce s-agită turmele de miei nerăbdătoare,
Când Dumnezeu e mort în astă lume cruntă?

Să mai întrebi ce este sănătatea astăzi oare?
Şi ce înseamnă să ai fericire?
Când fericirea-i… La dumnezeire…
Şi nu scăpăm în veci de vorba: ce mă doare!

Halal filosofie pe timp de criză culturală!
Şi-n ce religie să mai crezi?
„A fi” înseamnă să fumezi
Şi tind să cred adesea: prostia e globală!

Diafanul cer de lună plin şi cu stele,
Eu l-am lipit pe uşa de dulap…
Pe Dumnezeu l-am desenat în patru rame,
L-am rastignit în cuie pe perete.
Pe-un postmodern să nu îl mai întrebi de sfinţi,
Căci nu o să regrete,
Ei le-au uitat esenţa şi de-i întrebi de ea,
Dau nefiresc din cap.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog