16 iulie, 2010

Înţelepciunea inimii

de Luminiţa Valentina Manole

(I)


Până mai ieri,
Îl ţineam pe Dumnezeu
Într-un templu de gheaţă, în cer.

Dar cineva mi-a spus să fiu înţeleaptă.

Aşa că, am suflat
Iubire fierbinte, în sus.

Şi, înainte să se prelingă pe Pământ,
Glazura divină m-a acoperit, toată.

(II)

Inima-mi a ieşit deodată din piept şi s-a înălţat la cer.
Am făcut un lassou din gânduri abstracte
Şi l-am aruncat înspre ea, cu gând să o prind.

Dar un stol de îngeri trecea pe acolo
Şi mi-a spulberat toate grijile.

(III)

Mintea mi-a spus într-o dimineaţă
Că nu-mi mai suportă inima,
Pentru că e mult prea:
- „Ilogică şi neserioasă!”

Le-am luat pe-amândouă la mine
Şi chiar dacă se ciondăneau în geantă
M-am dus degrabă cu ele
La un guru divin.

L-am găsit în extaz,
Luminat ca o lampă.
Avea pusă la păstrare, pe masă,
Înţelepciunea acestei lumi.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog