04 august, 2010

Ghicitoare: cine e barbarul?

Baricco numea o astfel de revoluţie: o mică revoluţie enormă[1]. Aceasta pentru că plasează viaţa omului într-un cotidian, într-un „acum” care ne priveşte pe toţi de-opotrivă. Toţi facem parte din această lume: fiecare dintre noi stă unde stau toţi, în singurul loc în care există, înlăutrul curentului mutaţiei, unde ceea ce ne este cunoscut numim civilizaţie, iar ceea ce încă nu are nume, barbarie[2], conchide scriitorul italian. Suntem în acelaşi timp locuitorii unei lumi în transformare şi părtaşii acesteia. Îndiferent cum o numim – schimbare, modificare, transformare, revoluţie – „mutaţia”, termen care presupune o radicalitate, o bruscare, o gravitate, ne poate ajuta mult mai bine în a înţelege aplecarea asupra aspectelor contemporane ale barbariei. Ea este prezentă, în mişcare prin însăşi esenţa ei şi de aceea greu sesizabilă. Barbaria este cea care o face vizibilă. Faptul că încercăm să ne plasăm în contemporaneitate, prin care înţelegem un timp prezent, cotidian, ne îngreunează discursul despre barbaria interioară, dar ne aduce multe exemple convingătoare. Această îngreunare se produce şi pentru că această contemporaneitate este prea prezentă, prea comună. Însă tocmai familiarizare care produce confuzie ne orbeşte, ne amestecă şi ne împreunează cu barbaria. Aceasta nu este un subiect tabu şi nu trebuie să ne sperie dacă o întâlnim. Barbarul trăieşte printre noi, se comportă ca noi, îmbracă aceleaşi haine şi vorbeşte aceiaşi limbă, nu mai este diferit, nu se mai află în altă parte, nu mai face parte din relaţia noastră cu altul, cu ceilalţi. Barbarul este universal, este global. Barbarul pot fi chiar eu! În sinea ta poate că eşti barbar. Te-ai întrebat vreodată de ce ai lovit un copil? Ţi-ai explicat vreodată violenţa cu care ai reacţionat atunci când cineva ţi-a încălcat proprietatea, intimitatea? Te-ai întrebat de ce vecinul şi-a bătut soţia? De ce băiatul de la etajul trei a furat maşina prietenului său? De ce ne plac filmele de groază? De ce ne sinucidem cu atâta uşurinţă? De ce o crimă nu mai este un tabu? De ce pornografia tinde să fie legitimă? De ce ne declarăm ecologişti când aruncăm deşeuri în secret pe fundul oceanelor? De ce terorismul nu poate fi eradicat? V-aţi întrebat? Barbarul nu mai este acolo undeva şi ameninţă cu barda civilizaţia, barbarul s-a mutat în noi, în fiecare din noi, iar de noi depinde dacă îl controlăm bine, astfel încât să nu izbucnească în afară, să se manifeste. Depinde de noi cum ne educăm esenţa barbară, din sinea noastră. Depinde de noi cum o cizelăm, cum o împachetăm, cum o păcălim, astfel încât să nu refuleze, să ne transforme în mutanţi: în terorişti, în infractori şi delincvenţi, în obsedaţi sexuali, criminali, hoţi, vandali, plagiatori, nesimţiţi, profanatori, drogaţi, alcoolici etc., cu alte cuvinte inculţi şi necivilizaţi, oameni pentru care anumite sisteme axiiologice au dispărut, ori nu mai au însemnătate.


[1] Alessandro Baricco, op. cit., p. 45.
[2] Ibidem, p. 204.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog