20 ianuarie, 2011

RELIGIA CA IEŞIRE DIN RELIGIE

10 ÎNTREBĂRI DESPRE
CUM ESTE CU PUTINŢĂ
RELIGIA CA IEŞIRE DIN RELIGIE,
LA MARCEL GAUCHET
 
Motivaţie: Atunci când alegi ceva care să te reprezinte, trebuie să constituie un ansamblu specific unui sistem propriu de înţelegere. Dacă înainte de face o alegere trebuie să fie o varietate mai mult sau mai puţin consistentă, atunci când alegi trebuie să ai în vedere alte variante care să se apropie de sistemului tău axiologic, iar dacă variantele nu corespund acestui sistem, atunci singura opţiune plauzibilă este varianta care face una sau minimul de referinţe către un asemenea sistem. Cunoştinţele oricărui om se rotesc în sfera conceptuală a studiilor sale, de obicei specializate şi în foarte rare cazuri (multi)specializate. Motivul alegerii abordării prin ştiinţe umane
Atunci când punem întrebări, trebuie să avem în minte cel puţin un răspuns minimalist, o perspectivă, sau chiar să întrevezi o pistă de pornire în demersul aflării răspunsului scontat. Pentru aceasta trebuie să formulezi întrebări conforme cu o seamă de lecturi. A pune întrebări nu este un fapt deosebit de uşor, precum acela de a răspunde. Dacă întrebările sunt bine formulate, atunci şi răspunsurile au un caracter cât se poate de verosimil şi cât este cu putinţă mai aproape de ceea ce ţi-ai propus să afli. De aceea eu am ales a pune întrebări, pornind de la Dezvrăjirea lumii, celebra carte a lui Marcel Gauchet, mai precis, de la textul Religia ieşirii din religie

DE CE?
    1. De ce a trebuit Marcel Gauchet, referindu-se la felul ei actual de a se manifesta, să definească religia ca ieşire din religie, cu toate că, dacă privim din punct de vedere semiotic termenul (semnul, simbolul) religie, şi-a păstrat forma, însă nu şi conţinutul originar, care a fost descris în virtutea unei corespondenţe universale a fiinţei umane cu supranaturalul, în sensul unei economii generale a faptului uman?
    2. De ce era nevoie de o astfel de interpretare a religiei, care se dovedeşte în ultimă instanţă a fi una preponderent psihologistă, având în vedere faptul că Marcel Gauchet, în acest scurt text, ne perindă prin procesul de transformare a religiei originare (universale), în care supranaturalul avea un loc ierarhic onorabil în societatea omenească, în religia actuală, în care supranaturalul (perceput din mai multe perspective de înţelegere, dar care se referă la acelaşi Unic) este izolat în abstract?
    3. De ce a fost nevoie ca Marcel Gauchet să apeleze la o autoritate precum Benjamin Constant, despre care spunea că lumea începuse să îl treacă în uitare, făcând apel la cartea acestuia: De la religion, considérée dans sa source, ses forme et ses développements, pentru a spune un lucru destul de evident, cred eu, anume că sentimentul religios se distinge de instituţiile religioase?
    4. De ce conchidea Marcel Gauchet, încercând să plaseze religia în timp şi (sau) în istorie, că există din acest punct de vedere două istorii: cea care ne-a născut şi cea din care ne-am smuls, religia, aşa cum spunea el, ar trebui să fie o religie pentru supranatural şi guvernată de acesta (care nu îşi revendică nimic din efemeritate) şi nu o religie sistemică, guvernată de om, ca păstrător supus al principiilor divinului?
    5. De ce Marcel Gauchet vorbea despre faptul că avem de a face cu o transformare structurală a ordinii lumii, altfel spus, o orientare, în ordine temporală, din spre trecut spre viitor, în care este vorba despre plasarea individului în lume (REnaştere, la un moment dat în istoria fiinţei sale), însă ca un individ Unic, separat de lume?

CUM?
    1. Cum este posibil ca o religie ca formă de organizare în jurul supranaturalului (divinului) să se transforme într-o religie ca formă instituţională de a împărtăşii supranaturalul (divinul), ca religie ce se manifestă ca sistem de sine stătător şi nu ca sistem în jurul căruia aveau loc toate evenimentele sociale, la care participa inclusiv supranaturalul, sub chiar patronatul acestuia?
    2. Cum se poate înţelege astăzi religia în sinea sa, dacă nu dintr-o perspectivă retrogradă, cu alte cuvinte, dacă nu ne îndreptăm înţelegerea înspre originea sa, înspre ce însemna aceasta pentru primii oameni, pentru ca prin analogie să înţelegem cum ar trebui să fie astăzi religia, astfel încât să aibă acelaşi sens originar şi pentru noi?
    3. Cum putem înţelege o alteritate religioasă, cu alte cuvinte, o transformare a religiei, dacă nu prin ansamblul: democratic-individualist-statal-istoric-tehnic-capitalist, dincolo de eterogenitatea sa şi de contradicţiile de suprafaţă, care guvernează astăzi o civilizaţie (lume), ca o rămăşiţă a felului de guvernare religioasă a suveranităţii supranaturalului, specifică religiei originare?
    4. Cum ne explicăm puterea de a disocia religia originară de cea pe care o ştim astăzi, dacă nu prin poziţionarea noastră în afara raportării strânse cu supranaturalul, cu alte cuvinte: cum ne explicăm faptul că astăzi vorbim de religie ca un sistem religios exterior la care trebuie să ne raportăm, spre deosebire de raporturile intrinseci, pe care individul uman le avea cu supranaturalul în religia originară?
    5. Cum ne explicăm faptul că lumea ni se pare atât de fragmentară (alcătuită dintr-o multitudine de lucruri, pe care împreună nu le mai putem cuprinde într-o raţiune organizatoare), cu toate că tindem către o globalizare (generalizatoare), dacă nu prin simplul fapt că am alungat divinul în abstract, undeva de unde prin biserică menţine raportul cordial cu oamenii, care prin liberul lor arbitru, prin care au şi izolat supranaturalul, se raportează la acesta doar prin intermediari?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog