13 februarie, 2011

Cîntecul lemnului


Sunt sîmbure-n craniul ţărînii, crescut
Din ude dureri picurate în mine,
Pe trepte de aer îmi sui soarta mut
Şi nu-mi mai ştiu glezna din leagăn de lut
Căci cînt muguri noi peste trepte străine.


Ochi verzi se desfac peste braţe mereu
Şi-mi tremură lumea-n privire de vînt,
De muzica oarbă a verdelui meu
Se-aprinde al vieţii murdar curcubeu-
Învaţă-mă, umbră, să uit să mai cînt...


...Dar cîntece-mi sună în sevă mai vii
Căci, stins, lăcrimez pe morminte noi cruci
Pe care dorm şterse figuri de copii;
Cu scînduri vopsesc trupuri vechi şi pustii
Şi plîng mai amar: umbră, unde le duci?

Dmitri Miticov

(pseudonim literar) _ Născut la data de 1 septembrie 1980 în Tîrgovişte. În 2003 am absolvit Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov. În anul 2006 am debutat cu volumul de poezie Efectul de peliculă, Editura Vinea. În prezent, locuiesc în Bucureşti şi lucrez în domeniul bancar. mail: dmitrimiticov@yahoo.com

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog