08 februarie, 2011

Resedintei de vara a lui Samuel von Bruckenthal

Istoria parcului 

Tinând cont de pozitia favorabila fata de celelalte proprietati ale sale din câmpia Oltului, a amplasamentului pitoresc si de clima de munte, în jurul anului 1760, odata cu constructia unei locuinte la nivelul solului împreuna cu anexe gospodaresti si gradina în mica localitate Avrig, baronul Samuel von Brukenthal a asezat piatra de temelie a resedintei sale de vara, care poate fi considerata punctul culminant al activitatii sale în domeniul constructiilor.

Pe baza unui contract de arenda încheiat între el si baronul von Buccow (1) celui din urma îi revine, începând cu anul 1761, dreptul de folosinta si dezvoltare a domeniului. Baronul von Buccow a initiat transformarea locuintei într-un mic palat în stil baroc cu gospodarie aferenta. Achizitionarea altor terenuri a facut posibila extinderea gradinii si amenajarea unei gradini ornamentale terasate în maniera baroca (= gradina italiana/ franceza). În acelasi timp s-a amenajat o gradina cu fazani. În anul 1764 baronul von Buccow a decedat pe neasteptate, fara a lasa vreun testament. Constructiile si gradinile nu erau înca finalizate. A urmat o procedura judecatoreasca care a durat mai multi ani în vederea clarificarii situatiei juridice, pentru a asigura descendentilor lui Buccow partea de mostenire. Dupa aplanarea litigiului, începând cu anul 1768, au putut fi reluate lucrarile de amenajare.

Brukenthal, ramas în Transilvania mai multa vreme în interes de afaceri, si-a canalizat întreaga forta creatoare asupra finalizarii proiectului început. În jurul anului 1770 a putut fi încheiata constructia palatului format dintr-o cladire principala cu doua etaje si doua aripi laterale la nivelul solului.

Micul palat gazduia un numar mare de încaperi de locuit, spatii administrative, anexe gospodaresti, camere de oaspeti precum si o galerie, de pe atunci foarte cuprinzatoare, continând 212 tablouri si 129 de gravuri în arama.

Lânga constructiile senioriale existau doua curti taranesti cu cladirile aferente.

Lânga constructiile senioriale existau doua curti taranesti cu cladirile aferente.

Pentru Brukenthal, care în urma extinderilor realizate de Buccow gasise în Avrig un teren de gradina vast si o agricultura dezvoltata, aceasta proprietate a devenit "punctul de plecare al unei activitati economice tot mai extinse si un lacas de cultivare a artei horticole" (2)

Din perioada activitatii sale la Viena era familiarizat cu parcurile imperiale si cu tendintele actuale ale modei din domeniul amenajarii gradinilor. Parcurile de la Schönbrunn si Laxenburg i-au servit drept model la amenajarea gradinilor din Avrig. Brukenthal era preocupat permanent de un nivel de calitate cât mai înalt. Comanda special de la Viena semintele, bulbii, puietii de pomi fructiferi si arbustii ornamentali.

Marea sa pasiune de colectionar s-a reflectat în marea varietate de plante cultivate la Avrig/Freck, printre care se regasesc si multi arbusti si copaci exotici. "Lista plantelor si arbustilor se aseamana cu inventarul unei gradini botanice". (3)

Pentru continuarea lucrarilor de la Avrig Brukenthal a angajat personal un gradinar de la Viena, a pus sa se faca modificari în portiunile de parc existente si sa se amenajeze si alte gradini pe terenurile nou-achizitionate.

Gradinii Italiene/ Franceze i s-au adaugat pe la 1770 Gradina Olandeza/de zarzavat si în jurul anului 1775 Gradina Englezeasca. Orangeria datând înca de prin 1765 a fost completata cu sere.

În plus au fost construite accesorii ornamentale – un "ermitaj" (4) , o glorieta (5) si o ruina artificiala (6).

Când Samuel von Brukenthal a murit în 1803 a dispus prin testament pastrarea constructiilor, gradinilor si colectiilor sale si cultivarea mostenirii sale culturale.

Dupa ce linia de descendenti ai familiei Brukenthal cu drept de mostenire s-a stins, resedinta de vara a ajuns în mâinile a diversi proprietari.

În cele din urma, în 1908, Consiliul Bisericii Evanghelice din Sibiu, reprezentata de Fundatia Brukenthal, si Asociatia de Igiena a Districtului Sibiu a obtinut domeniul, amenajând mai întâi un sanatoriu si mai apoi o clinica de hidroterapie dupa modelul preotului Kneipp (Wörishofe).

În anul 1999 minoritatea germana a redobândit proprietatea care fusese nationalizata. De atunci Fundatia Brukenthal se straduieste sa pastreze si sa dezvolte mostenirea lui Brukenthal în spiritul testamentului sau.

Nota> sursa AICI
Enunturile din text corespund stadiului actual al cercetarii de arhiva.
Autor: Ing. Dipl. Cornelia Feyer, arhitect peisagist, Sibiu
Cand. Ing. Dunja Richter
Iunie 2004

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog