26 mai, 2011

Barbaria din perspectiva non-eticului III

B. Ideea propusă

Esenţa tezei se concentrează în jurul conceptului de barbarie, concept dovedit mai sus a fi fundamental în filosofia culturii şi în definirea conceptului de cultură. Dacă o seamă de gânditori au pus accent în mod expres pe ceea ce înseamnă „cultură”, ceea ce este, nu numai un exerciţiu intelectual deosebit, ci şi un semn de respect pentru forma cea mai spirituală a formării noastre ca indivizi, foarte puţini şi-au dedicat din timpul lor studiului a ceea ce i se opune culturii. Într-adevăr pare destul de uşor să vorbeşti despre „cultură” atunci când ai în faţă concepte care i se opun, gata explicitate, care vin drept argumente utile, necesare şi imperative sau care prin însăşi statutul lor definesc. Barbaria este în opinia mea, un concept fundamental în relaţia de definire a culturii şi civilizaţiei, un concept care nu vine din postură negativă, ci mai degrabă pozitivă. Barbaria, dacă este bine descrisă şi ilustrată, poate sta drept oglindă cu capul în jos pentru celelalte concepte.
Teza cu tema: barbaria, resemnificare şi accepţiuni contemporane, propune o idee pe cât de simplă, pe atât de provocatoare. Dacă despre cultură se vorbeşte mereu şi destul de des, despre barbarie se consemnează mai puţin, însă astăzi începe să se vorbească din ce în ce mai mult. Această constatare nu este redată doar de dragul de a arăta preocupările gânditorilor contemporani, ci pentru a sublinia faptul că asistăm la o transformare a civilizaţiei actuale Accepţiunile contemporane ale barbariei ţin atât de raportarea acesteia la „cultură”, cât şi de raportarea la „civilizaţie”, obiectul central fiind individul uman, iar raportarea la cele două concepte justifică sau nu apartenenţa omului la actul de barbarie.
Barbaria este astfel un act care survine în urma unei acţiuni voite, cu sau fără discernământ, ca atentat la integritatea socio-culturală a individului, aşadar un act de sorginte internă. Barbaria ca act asupra unei întregi societăţi, este un atentat la caracterul ei de societate civilizată. Astăzi barbarul este descris în alţi termeni decât era ilustrat cel de dinainte de secolul al XIX-lea, grăitore este definiţia scurtă şi foarte sugestivă a lui Friederich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău: „brute mai desăvârşite”, iar acţiunile acestuia le denumeşte „cea mai mare duritate a omului faţă de sine însuşi”[1]. Se observă în aforismele lui Nietzsche un tonus foarte radical şi excesiv, însă ceea ce el prefigura la finele secolului al XIX-lea pare să fie încă actual.
Noutatea tezei este legată de mai multe aspecte, toate având de a face cu acte umane individuale aflate în afara normativităţii, în afara legii, în afara oricărei logici, orice act uman aflat în sfera nefirescului, orice act de neînţeles. Transformările alerte ale tehnicităţii şi civilizaţiei au transformat sensurile primare ale conceptului de barbarie. Globalizarea extinde conceptul asupra tuturor indivizilor, iar barbaria devine un act personal, individual. Unele din cele mai mari atrocităţi ale omenirii, cele două războaie mondiale, au redefinit cruzimea, crima şi atrocitatea, aspecte ale barbariei. Artele şi literatura cunosc forme destul de ciudate, libertatea de exprimare conduce la vulgarităţi şi opere efemere fără valoare. Schimbarea sistemelor axiologice conduc la maladii culturale şi crize sociale. Iată locul de unde îşi soarbe serul vieţii acest nou concept, cu lăstari noi, însă cu rădăcini destul de bine înfipte în istorie.
În acest context barbaria se resemnifică şi se adaptează la cursul cotidian al vieţii. Barbaria este un concept din ce în ce mai actual.


[1] Friederich Nietzsche, Aforisme. Scrisori, Traducere de Amalia Pavel, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p.85.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog