09 februarie, 2012

Introducere - Conversaţii cu Dumnezeu


Conversaţii cu Dumnezeu
• Un dialog neobişnuit •
Volumul 1
Neale Donald Walsch


Introducere

Sunteţi pe punctul de a trăi o experienţă extraordinară. Sunteţi pe punctul de a avea o conversaţie cu Dumnezeu. Da, da, ştiu ... Aşa ceva nu e posibil. Credeţi, probabil, (sau aţi fost învăţaţi să credeţi) că aşa ce­va nu este posibil. Putem să ne adresăm lui Dumnezeu, desigur, dar nu putem vorbi cu Dumnezeu.
Vreau să spun că Dumnezeu nu ne va răspunde, nu-i aşa? Cel puţin, nu sub forma unei conversaţii obişnuite, de fiecare zi.
Aşa gândeam şi eu. Atunci mi s-a revelat această carte. Chiar asta vreau să spun. Această carte nu a fost scrisă de către mine, mi s-a reve­lat. Şi, când o veţi citi, vi se va revela şi vouă, pentru că tuturor ni se ara­tă adevărul pe care suntem pregătiţi să-l aflăm.
Probabil că viaţa mea ar fi fost mult mai uşoară, dacă aş fi păstrat to­tul pentru mine. Dar nu acesta a fost motivul pentru care am avut o ase­menea revelaţie. Şi oricare ar fi neplăcerile pe care această carte mi le-ar putea provoca (să fie considerată o blasfemie, un fals, sau eu să fiu numit un ipocrit pentru că nu am trăit aceste adevăruri în trecut sau - poate mai rău - un om sfânt) acum nimic nu mă mai poate opri din drum. Şi nici nu vreau să mă opresc. Am avut mai multe ocazii să mă dau la o parte, dar nu le-am urmat.
Am decis să-mi urmez mai degrabă instinctul, decât să fac ce-mi spu­neau oamenii din jur. Acest instinct îmi spune că nu este vorba de o pros­tie, de o lucrare a unei imaginaţii frustrate din punct de vedere spiritual sau, pur şi simplu, o posibilitate de justificare pentru un om care caută o dezvinovăţire pentru o viaţă prost trăită.
Da, m-am gândit la toate acestea. Am dat cartea câtorva oameni s-o citească sub formă de manuscris.
Toţi au fost impresionaţi.
Şi toţi au plâns. Şi toţi s-au veselit de bucuria şi de umorul din ea. Şi au spus că vieţile lor s-au schimbat. Că au fost uluiţi. Că li s-a dat putere. Mulţi au spus că s-a schimbat ceva în ei.
Şi atunci am ştiut că această carte este pentru toată lumea, că trebuia să fie publicată, pentru că este un dar minunat pentru toţi cei care vor cu adevărat un răspuns şi cărora cu adevărat le pasă când pun întrebări; pen­tru toţi cei care au pornit în căutarea adevărului cu inimă sinceră, cu dor în suflet şi minte deschisă. Deci, este pentru noi toţi.
Această carte adresează în totalitate întrebările pe care ni le-am pus cu toţii despre viaţă şi dragoste, scop şi menire, oameni şi legături, bine şi rău, vină şi păcat, iertare şi mântuire, drumul spre Dumnezeu şi drumul spre iad ... totul.
Se discută aici în mod direct despre sex, putere, bani, copii, căsătorie, divorţ, viaţă, muncă, sănătate, viaţa de dincolo, de dinainte ... totul.
Se analizează războiul şi pacea, cunoaşterea şi necunoaşterea, a da şi a primi, bucuria şi tristeţea.
Se aruncă o privire asupra concretului şi abstractului, vizibilului şi in­vizibilului, adevărului şi neadevărului.
S-ar putea spune că această carte reprezintă „cele mai recente cuvinte ale lui Dumnezeu”, deşi unora le-ar veni cam greu să creadă aceasta, mai ales dacă se gândesc că Dumnezeu nu a mai vorbit de 2000 de ani, sau că, dacă a continuat să comunice cu cineva, aceştia au fost sfinţii, vin­decătorii, sau cei care stau în meditaţie de 30 de ani, sau sunt buni de 20, sau sunt cel puţin cumsecade de 10 (eu neincluzându-mă în nici una din­tre aceste categorii).
Adevărul este că Dumnezeu vorbeşte cu toată lumea. Cu cei buni şi cu cei răi. Cu sfântul şi cu ticălosul. Şi, desigur, cu noi toţi. De exemplu, cu tine. Dumnezeu a venit la tine pe multe căi în timpul vieţii tale şi a­ceasta este una dintre ele.
De câte ori ai auzit vechea zicală: când elevul este pregătit, profe­sorul apare? Această carte este profesorul nostru.
Eu am ştiut că vorbeam cu Dumnezeu la scurtă vreme după ce aceas­tă carte mi s-a revelat. Că vorbeam direct, personal şi incontestabil. Că Dumnezeu îmi răspundea la întrebări în măsura în care eu eram în stare să înţeleg. Adică, mi se răspundea într-un mod şi cu nişte cuvinte pe care Dumnezeu ştia că le voi înţelege.
Din această cauză, răspunsurile sunt exprimate în stil familiar şi con­ţin referinţe la materiale pe care le-am adunat din alte surse şi din expe­rienţe anterioare de viaţă.
Acum ştiu că tot ceea ce mi s-a întâmplat în viaţă mi-a venit de la Dumnezeu, că totul este adunat într-un răspuns minunat, complet, la fie­care întrebare pe care mi-am pus-o vreodată.
În timp ce aveam această revelaţie, mi-am dat seama că se naşte o carte, o carte care trebuie publicată. Într-adevăr, în timpul ultimei părţi a dialogului (în februarie 1993) mi s-a spus în mod clar că urmau să se nască trei cărţi şi că:
1. Prima se va ocupa în special de probleme personale, cu accentul pe şansele şi situaţiile din viaţa individului;
2. A doua va trata subiecte globale din viaţa geopolitică şi metafizică a planetei, dificultăţile pe care omenirea le întâmpină;
3. A treia se va ocupa de adevărurile universale de cel mai înalt grad şi de dificultăţile şi şansele pe care le are sufletul.
Aceasta este prima din cele trei cărţi, terminată în februarie 1993. Trebuie să explic faptul că, pe măsură ce transcriam dialogul, subliniam şi încercuiam cuvintele şi propoziţiile care-mi veneau accentuate în mod special - ca şi cum Dumnezeu le-ar fi rostit cu o voce foarte puternică - iar la tipar acestea au fost scrise cu litere italice.
Sunt obligat să recunosc acum că - după ce am citit şi recitit înţelep­ciunea cuprinsă aici - mă simt profund ruşinat de propria mea viaţă care a fost marcată de repetate greşeli, de nelegiuiri, de comportări ruşinoase, de alegeri şi hotărâri pe care sunt sigur că alţii le consideră vătămătoare şi de neiertat.
Deşi am profunde remuşcări pentru că am învăţat provocând altora durere, sunt extraordinar de recunoscător pentru tot ceea ce am învăţat şi mai am încă de învăţat mulţumită oamenilor din viaţa mea. Le cer tutu­ror scuze pentru încetineala cu care am învăţat.
Totuşi, sunt încurajat de Dumnezeu să mă iert pe mine însumi pentru eşecurile mele şi să nu trăiesc în frică şi vină, ci să mă străduiesc în per­manenţă - să continui să mă străduiesc - pentru a trăi experienţa unei viziuni mai înalte.
Ştiu că acest lucru îl doreşte Dumnezeu de la noi toţi.

Neale Donald Walsch
Central Point, Oregon
Crăciun

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

nu te costa nimic sa adaugi un comentariu

News bog